Ion Ghica

Ion Ghica (12 august 1816, Bucureşti – 22 aprilie 1897, Ghergani, j. Dâmboviţa), scriitor, gazetar, memorialist, diplomat, om politic. Licenţiat al Şcolii de Mine din Paris (1840), intelectualul s-a manifestat ca unul dintre cele mai lucide şi mai incisive spirite ale mişcării revoluţionare paşoptiste. A înfiinţat, împreună cu N. Bălcescu şi Christian Tell, Societatea Frăţia (1843). După 1848, fiind responsabil al misiunii diplomatice din Valahia pe lângă Imperiul Otoman, a fost numit bey (guvernator) al Insulei Samos. După Unirea Principatelor, sub domnia lui Al. I. Cuza, a fost desemnat prim-ministru. A mai deţinut această demnitate şi sub principele Carol I. În 1874 a fost ales membru al Societăţii Academice Române, al cărei preşedinte a fost în patru rânduri: 1876-1882; 1884-1887; 1890-1893; 1894-1895. S-a distins, în plan literar, prin seria de Scrisori către V. Alecsandri, capodopere ale genului, unde se relevă talentul de povestitor şi foarte buna cunoaştere a secolului prin care a trecut.