A murit poetul Liviu Georgescu

Ieri a plecat la cele veșnice poetul Liviu Georgescu. Născut la 7 aprilie 1958 în București, a absolvit Liceul de Muzică și Facultatea de Medicină Generală a Universității din București. A frecventat Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu. A fost medic în România până în 1989, apoi, din 1990, azilant politic în SUA, practicând medicina internă în cabinetul său din New York. A concertat pe scena Ateneului, ca vioară întâi a Orchestrei Medicilor din București, dar și la New York, vioara întâi în Orchestra Medicilor de acolo. A pictat și, de asemenea, a asigurat concepția grafică a cărților sale. A debutat editorial la insistențele lui Gellu Dorian, cu volumul Călăuza, în anul 2000 (prefață de Nicolae Manolescu; Editura AXA, Botoșani), pentru care i s-a acordat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM.

„Medicul, pictorul, poetul, muzicianul sunt una şi aceeaşi fiinţă, opera porneşte din aceeaşi dorinţă de dăruire şi din acelaşi impuls creator. Contactul cu oamenii, cu experienţele inedite, la limite existenţiale, cu suferinţa, cu moartea te face negreşit mai profund, mai bogat, mai nou. Cred că aceste trei arte se împletesc şi se potenţează reciproc. Căile nervoase ale creierului îşi dau înmiit energiile, zonele reverberează una într-alta. Pictura şi muzica, experienţa medicală influenţează, cu siguranţă, scrierea, conştient sau subconştient, atât la nivelul tehnic, cât şi la cel al expresiei. Cred în creatorul deschis şi implicat cultural. Eram medicinist, venit dintre cadavre, vii sau moarte, din suferinţa oamenilor vii şi din laşitatea morţii civile. Arta s-a născut, de multe ori, acolo”, mărturisea într-un interviu pentru Observator Cultural Liviu Georgescu.

Volume publicate: Solaris (prefață de Nicolae Manolescu; Universalia Publishing House, New York, 2002); Ochiul Miriapod (Editura Cartea Românească, București, 2003); Orologiul cu Statui (Editura Dionisos, Botoșani, 2004); Piatră și Lumină (postfață de Gheorghe Grigurcu; Editura Paralela 45, Pitești, 2005); Nu am voie (postfață de Al. Cistelecan; Editura Paralela 45,Pitești, 2008); El (Editura Paralela 45, Pitești, 2010); Smulgerea zalei (Editura Paralela 45, Pitești,2010); Sau dincoace de Stix (Editura Paralela 45, Pitești,2011); Katanamorfoze (postfață de Al. Cistelecan; Editura Brumar, Timișoara, 2012); Ziua de dinainte (postfață de Mircea Martin; Editura Paralela 45, Pitești,2012); În umbra luminii (postfață de Mircea A. Diaconu, Editura Paralela 45, Pitești, 2014) ș.a.

Premii: Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM (2001) pentru volumul Călăuza; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie (2004) pentru volumul Orologiul cu Statui; Premiul „International Library of Poets”, SUA (2002); Premiul Fundației Hyperion (2003); Premiul revistei Convorbiri literare pentru poezie (2004); Premiul revistei Poesis (2005).

Dumnezeu să-l odihnească!