A murit poetul și traducătorul Sorin Mărculescu

A murit, la aproape 90 de ani (i-ar fi împlinit la 19 noiembrie), Sorin Mărculescu, distins poet și eminent traducător.

S-a născut la București, în 1936. Urmează, tot aici, la secția franceză, Facultatea de Filologie, pe care o absolvă în 1959. A lucrat peste două decenii ca lector la editurile Univers, Albatros și Cartea Românească. A avut o contribuție la apariția, în 1983, a Jurnalului de la Păltiniș. După 1990, e redactor la Editura Humanitas.

Subțiată de marea cultură a lumii și adâncită de reflecția spirituală, poezia sa vizionară și subtilă se regăsește în volume precum: Cartea nunților (1968), Locul sîmburelui (1973), Carte singură (1982), Fluviul întîmplător (1985), Semne de carte (1988), Lumină de seară (2000).

Locul sîmburelui, Carte singură sunt unele dintre referințele majore, deși discrete, ale liricii postbelice, trecând dincolo de limitările modernismului târziu. Poet livresc și mistic, existențial și esoteric, a intrat, și prin lirica sa, în rezonanță cu marea literatură a lumii, pe care a aprofundat-o.

Traducător prodigios, de mare subtilitate, a dat numeroase tălmăciri de referință din literaturile hispanică, anglo-americană, franceză, italiană, germană și portugheză. Printre altele, din T.S. Eliot, Boris Vian, Erwin Panofsky, Heinrich Zimmer, Umberto Eco, Julius Evola, Paulo Coelho și din japonezul Yasunari Kawabata.

Hispanistul a dat traduceri de referință din Baltasar Gracián (pe care l-a tradus integral, cu o bogăție de note), Calderón de la Barca și Cervantes (Teatru, Nuvele exemplare, Muncile lui Persiles și ale Sigismundei…, romanul pastoral Galateea, noua versiune a lui Don Quijote), Dámaso Alonso, José Ortega y Gasset, Miguel de Unamuno, Fernando Savater ș.a.

A fost și un eseist substanțial, din familia unui Petru Creția.

Un cărturar umanist dintr-o specie pe cale de dispariție.

Condoleanțe familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Text de Paul Cernat