Academicianul Grigore Brâncuş a murit

Personalitate de prim rang a lingvisticii româneşti actuale, profesorul Grigore Brâncuş, membru titular al Academiei Române, autor al unor lucrări de referinţă în diverse domenii – istoria limbii, gramatică, dialectologie, lexicologie, filologie, istoria limbii literare, toponimie, antroponimie, stilistică –, ce privesc forme multiple de manifestare a limbii române în toate etapele de evoluție a acesteia, a murit sâmbătă, 2 aprilie 2022, la vârsta de 93 de ani.

Grigore Brâncuş s-a născut la 20 martie 1929, în comuna Peştişani, judeţul Gorj. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, după care a urmat studii de specializare în Albania. În 1968 şi-a susţinut doctoratul sub conducerea unuia dintre cei mai mari lingvişti români, academicianul Alexandru Rosetti. În perioada 1968 – 1969 a fost lector de limba română la universităţile din Amsterdam şi Groningen din Olanda. La numai 21 de ani a devenit profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti și a rămas la catedra de limbă română din 1950 până în 1999. Timp de doi ani a deţinut și funcţia de prodecan al facultăţii. Începând cu anul 1990, Grigore Brâncuş a fost conducător de doctorat, iar din 1999 profesor consultant.

Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, între care „Limba română contemporană. Morfologia verbului”, „Vocabularul autohton al limbii române”, „Introducere în istoria limbii române”, „Concordanţe lingvistice româno-albaneze”, şi în importante reviste de specialitate. A colaborat la alcătuirea Dicţionarului limbii române al Academiei Române. Grigore Brâncuş are, de asemenea, contribuţii ştiinţifice deosebite în istoria limbii române, lingvistică balcanică şi filologie, dezvoltând o serie de cercetări asupra fondului traco-dac al limbii române.

În 1976 a fost distins cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române. În 2006 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar din 2011, membru titular. A fost, până în ultima clipă a vieții, director onorific al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române.

Grigore Brâncuș a inițiat compararea structurilor frazeologice și semantice comune limbilor română și albaneză, conturând, în felul acesta, specificul limbii române deopotrivă între limbile romanice și între idiomurile vorbite în Balcani. A avut contribuții remarcabile în domeniul dialectologiei românești, corelând constant faptul lingvistic dialectal nu doar cu limba literară, ci și cu limba populară, cu etnografia, cu toponimia și antroponimia. Structura morfologică a limbii române actuale și componentele de bază ale lexicului românesc i-au reținut îndelung atenția. Cercetarea etapelor de evoluție a formei elevate a limbii române și reevaluarea operei unor mari reprezentanți ai lingvisticii, ai filologiei și ai literaturii românești s-au concretizat în studii aprofundate și în ediții de referință.

Lucrări reprezentative: „Vocabularul autohton al limbii române” (1983); „Istoria cuvintelor. Unitate de limbă și cultură românească” (1992; reed. în 2004); „Gramatica limbii române. Morfologia” (1998); „Cercetări asupra fondului traco-dac al limbii române” (1995; reed. în 2009; versiune albaneză în 2009); „Concordanţe lingvistice româno-albaneze” (1999); „Istoria limbii române” (2002); „Studii de istorie a limbii române” (3 vol., 2007, 2008, 2013); „Expresia populară în ciclul «La lilieci» de Marin Sorescu” (2014). „Ediții critice importante: B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae” (3 vol., 1972, 1974, 1976); „B. P. Hasdeu, Istoria critică a românilor” (1984; reed. 1999); „B. P. Hasdeu, Studii de lingvistică şi filologie” (2 vol., 1988; reed. 1999); „Ion Creangă, Opere” (în colaborare cu Elisabeta Brâncuş, 2014).