17 martie 2020 — Portrete

Alexandru Macedonski, 166 de ani de la naștere

Pe 14 martie 1854 se năștea la București Alexandru Macedonski, poet, prozator, dramaturg și publicist, figură controversată, cu o biografie îndelung discutată. Apropiatul său, epigramistul și poetul Cincinat Pavelescu a schițat în „Amintiri literare”, un scurt portret al „personajului” Macedonski: „Sub o frunte largă și orgolioasă purta pe nasul său acvilin ochelari de aur. Părul rar era despărțit în două printr-o cărare în mijlocul frunții lărgite de o calviție precoce. Împrejurul urechilor armonioase, părul învolt era întărit cu fierul. Mustața scurtă și deasă avea vârfurile ascuțite și drepte. Întrebuința, pentru ținuta lor marțială, un cosmetic de ceară neagră. La gât îi flutura o lavalieră sumbră, iar jobenul înalt (de mătase) era pălăria sa de predilecție. Redingota, cu reveruri de mătase, butonată până sus, îi da aer, ca și lui Duiliu Zamfirescu, de militar îmbrăcat civil. Mergea pe stradă cu picioarele puțin încovoiate, legănându-și capul, cu ochii vii, mari și visători, absenți din larma și mișcarea de stup a Capitalei, și pierdut într-o viață lăuntrică, adâncă și concentrată.”

„Este limpede că Macedonski este un poet special în literatura română. El ilustrează, înainte de orice, un mod de a fi poet în lumea românească, din altă familie spirituală și morală decât Alecsandri și Eminescu. Este boemul înfumurat și estetizant, plin de sine și, în același timp, vulnerabil, capabil de mari gesturi de generozitate și, totodată, nedrept până la cruzime. Poezia este, cum au recunoscut toți, violent inegală, cu mari căderi, dar și cu uriașe izbânzi estetice. A încercat, în modul lui gălăgios și retoric, să înnoiască lirismul românesc, inclusiv în structurile lui formale, și a reușit. Modernitatea românească îi datorează mult. În fond, Macedonski e cel care o pregătește și, într-o măsură, o ilustrează prin vocația lui de animator și, desigur, prin geniul său – atât cât este – nestatornic, iritat, inegal și nu de puține ori profund și sclipitor.” – Eugen Simion, Dicționarul general al literaturii române (M/O), Editura Muzeul Literaturii Române

Foto: Manuscrisul poeziei „Noapte de mai” de Alexandru Macedonski și tocul de lemn cu ornament tip floare-de-colț care a aparținut lui Șt. O. Iosif (obiecte din patrimoniul MNLR, expoziția de bază din Strada Nicolae Crețulescu 8)

Imagini cu fotocopii ale manuscriselor lui Alexandru Macedonski pot fi accesate aici: https://mnlr.ro/muzeul-digital/alexandru-macedonski/

9 vizualizări

Galerie Foto