11 martie 2024 — Evocări

„Alexandru Macedonski – 170”

Muzeul Național al Literaturii Române (strada Nicolae Crețulescu 8) vă invită marți, 19 martie 2024, de la ora 13.00, la dezbaterea „Alexandru Macedonski – 170”, organizată cu ocazia împlinirii a 170 de ani de la nașterea scriitorului.

Vor participa: Nicolae Oprea, Călin Andrei-Mihăilescu (zoom), Caius Dobrescu, Paul Cernat, Andreea Teliban, Otilia Ungureanu. Moderator: Ioan Cristescu.

Poet, prozator, dramaturg și publicist, Alexandru Macedonski a fost figură controversată, cu o biografie îndelung discutată. Epigramistul și poetul Cincinat Pavelescu a schițat în „Amintiri literare” un scurt portret al „personajului” Macedonski: „Sub o frunte largă și orgolioasă purta pe nasul său acvilin ochelari de aur. Părul rar era despărțit în două printr-o cărare în mijlocul frunții lărgite de o calviție precoce. Împrejurul urechilor armonioase, părul învolt era întărit cu fierul. Mustața scurtă și deasă avea vârfurile ascuțite și drepte. Întrebuința, pentru ținuta lor marțială, un cosmetic de ceară neagră. La gât îi flutura o lavalieră sumbră, iar jobenul înalt (de mătase) era pălăria sa de predilecție. Redingota, cu reveruri de mătase, butonată până sus, îi da aer, ca și lui Duiliu Zamfirescu, de militar îmbrăcat civil. Mergea pe stradă cu picioarele puțin încovoiate, legănându-și capul, cu ochii vii, mari și visători, absenți din larma și mișcarea de stup a Capitalei, și pierdut într-o viață lăuntrică, adâncă și concentrată.”

În „Dicționarul general al literaturii române” (M/O), Eugen Simion afirma: „Este limpede că Macedonski este un poet special în literatura română. El ilustrează, înainte de orice, un mod de a fi poet în lumea românească, din altă familie spirituală și morală decât Alecsandri și Eminescu. Este boemul înfumurat și estetizant, plin de sine și, în același timp, vulnerabil, capabil de mari gesturi de generozitate și, totodată, nedrept până la cruzime. Poezia este, cum au recunoscut toți, violent inegală, cu mari căderi, dar și cu uriașe izbânzi estetice. A încercat, în modul lui gălăgios și retoric, să înnoiască lirismul românesc, inclusiv în structurile lui formale, și a reușit. Modernitatea românească îi datorează mult. În fond, Macedonski e cel care o pregătește și, într-o măsură, o ilustrează prin vocația lui de animator și, desigur, prin geniul său – atât cât este – nestatornic, iritat, inegal și nu de puține ori profund și sclipitor.”

Vă așteptăm cu drag!