24 noiembrie 2020 — Uncategorized

Alexandru Macedonski 1920 – 2020

Muzeul Național al Literaturii Române lansează astăzi, 24 noiembrie 2020, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la dispariția marelui scriitor simbolist Alexandru Macedonski, expoziția on-line Alexandru Macedonski 1920 – 2020 .

Expoziția conține manuscrise, piese de mobilier si obiecte care au aparținut poetului și familiei sale. Dintre acestea amintim cele două scaune pătrate, realizate din lemn de culoare roșie, care au făcut parte din mobilierul de la  salonul „Literatorul” și care au fost confecționate după desene făcute de însuși Macedonski, o acuarelă ce o reprezintă pe Nina Macedonski, fiica poetului, în timpul Primului Război Mondial, când era soră de caritate la Spitalul Brâncovenesc, dar și o casetă ce conține coronița de cununie și o pereche de mănuși aparținând Ninei Macedonski, căsătorită Celarianu.

 

În cadrul expozitiei este prezent și ciclul de lieduri pentru două voci şi pian, 5 Rondeluri pe versuri de Alexandru Macedonski, semnat de compozitoarea Alexandra Cherciu. Compoziția muzicală personifică poetul și muza, într-un dialog cu elanuri romantice despre viaţă, dragoste, geniu, suferinţă, moarte – teme filozofice înveşmântate în parfumul nemuritoarelor roze, pe care Macedonski „le-a cântat” ca nimeni altul.

„Este limpede că Macedonski este un poet special în literatura română. El ilustrează, înainte de orice, un mod de a fi poet în lumea românească, din altă familie spirituală și morală decât Alecsandri și Eminescu. Este boemul înfumurat și estetizant, plin de sine și, în același timp, vulnerabil, capabil de mari gesturi de generozitate și, totodată, nedrept până la cruzime. Poezia este, cum au recunoscut toți, violent inegală, cu mari căderi, dar și cu uriașe izbânzi estetice. A încercat, în modul lui gălăgios și retoric, să înnoiască lirismul românesc, inclusiv în structurile lui formale, și a reușit. Modernitatea românească îi datorează mult. În fond, Macedonski e cel care o pregătește și, într-o măsură, o ilustrează prin vocația lui de animator și, desigur, prin geniul său – atât cât este – nestatornic, iritat, inegal și nu de puține ori profund și sclipitor.” – Eugen Simion, Dicționarul general al literaturii române (M/O), Editura Muzeul Literaturii Române.