Glisează meniul stânga/dreapta
13 februarie 2025 — Evenimente
Muzeul Național al Literaturii Române organizează sâmbătă, 15 februarie 2025, între orele 14.00-18.00, la sediul său din strada Nicolae Crețulescu 8, în cadrul Atelierului de creație Poezie în viață, coordonat de Nina Vasile, o întâlnire cu scriitorul și muzicianul Călin Torsan (n. 1970, București).
„Când l-am cunoscut, undeva în anii 90, avea după el o trupă de tineri și un flaut, era în fața unei Galerii de artă în care ar fi trebuit să cânte dar nu era…deschisă. Eu eram cu<trupa mea> din Atelierul de Poezie, într-una din dățile în care căutam locuri diferite de experimentare. Nu-mi mai amintesc dialogul, dar știu că l-am invitat să ne cânte nouă, dacă tot nu aveau unde, și ne-am întors la Biblioteca I. L. Caragiale unde lucram atunci. Între timp, muzica lui, la intersecția unor sunete cred de peste tot din lume, și toate…ancestrale, ciudate, rare, șamanice, s-a suprapus cu o incredibilă și prolifică desfășurare literară, așa că până în acest an a scris cam de toate: proză scurtă, romane, texte pentru scenă, povești și poeme pentru copii, la edituri care l-au remarcat, fie cu ocazia concursurilor, fie pur și simplu prin scriitura sa la limita unui absurd lucid dacă se poate spune așa, un absurd cu aer firesc și revelator, resemnificat cu umor, senzualitate și autoironie cât încape. Este prin excelență un scriitor extrem de actual, experimental și paradoxal, unul dintre boemii autentici din mediul cultural bucureștean: lucrează la Muzeul Țăranului Român unde preferă să rămână pentru a fi suficient de liber să scrie și captează tot ce poate din timpurile și locurile vechi de acolo dar la fel de bine poate povesti despre lumea viitorului din Japonia pe unde a fost ca muzician. Nu poartă telefon la care să-l poți găsi, mai nou nici cel al Muzeului nu mai este accesibil din motive de…datorii. Pe el îl putem găsi prin barurile unde cântă, ultima dată la Zadar. Nu rămâne niciodată neremarcat și câștigă premii importante, este publicat oriunde vrea el, totuși nu face caz de vreo importanță literară, un fel de <a fi fără să fie>. Nu am nicio îndoială că indiferent ce va citi din Călin Torsan, orice lector, în ciuda unor invenții de tip asonant pe care le folosește și în muzică – elementul-scrâșnet contrabalansat de subtile irizații aeriene (de la instrumentele de suflat ?) – rămâne marcat de ceva clar personal, specific lui Călin Torsan. În Atelierul de creație Poezie în viață cred că ne va aduce o carte nouă și în acest fel inaugurăm o posibilitate de a lansa uneori cărți noi ale unor scriitori invitați.
Casa de Pariuri Literare a pariat adesea pe Călin Torsan și aici au apărut romanele Ospățul, Plasterca, O zi. Ultima. Dar îl găsim și la Polirom (Prieten cu umbra, Conjurația M.O.B.IL.) și la Humanitas (Recycle bun ) sau la Fractalia (Unde îți vei petrece veșnicia? – roman scris în colaborare cu Cosmin Manolache. Este deja un migălitor strălucit în proza scurtă, motiv pentru care în 2001 a primit Marele premiu „Marin Preda” și Premiul revistei Luceafărul, ambele pentru proză scurtă, iar în 2016, pentru categoria gimnaziu a concursului Trofeul Arthur, oferit de editura omonimă, pentru romanul Totul numai pentru tata. Este prezent în antologii și în lecturi publice din țară și din străinătate, este tradus și prezent în proiecte literare sau muzicale în colaborare cu teatre din București (Bulandra, Nottara, Odeon, Teatrul de Operetă) dar și cu regizori de film pentru care scrie sau compune muzică (pentru scurt-metrajele Saga, How do you do?, realizate de regizorul Gabriel Achim după textele omonime). La editura Muzeului Țăranului Român a publicat: Ierburi, Proverburi, Omul cu fluier. Ca muzician, are concerte și proiecte muzicale ce au dus la înregistrări de numeroase discuri: Domnișoara Pogany, Grodek, Einuiea, Nu & Apa Neagră, Avant’n’Gard, Torshanyio, Torsan/Juan/Bălan, multumult și CRI GRI Light.
Personalitatea puternică și fuziunea strânsă, percutantă, între creația literară și cea muzicală sunt doar două motive pentru care am ținut să-l invit în Atelier pe Călin Torsan. La cererea lui, fotografia ce-l reprezintă, nu este cea obișnuită.” Nina Vasile