Glisează meniul stânga/dreapta
6 februarie 2025 — Evenimente
Muzeul Național al Literaturii Române organizează sâmbătă, 8 februarie 2025, între orele 14.00 – 18.00, la sediul său din strada Nicolae Crețulescu 8, în cadrul Atelierului de creație Poezie în viață, coordonat de Nina Vasile, o întâlnire cu poetul Ion Calotă.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, cu o prezență discretă, nici promovat, nici mediatizat, Ion Calotă ar trebui să atragă atenția cititorilor și criticilor. Cititorii avizați încă au ce găsi la o privire atentă către titlurile dar și proiectele poetice la nivel național, ale acestui scriitor, cândva și muzician.
A publicat în numeroase reviste literare şi culegeri colective. A fost tradus şi a apărut în antologii de poezie din Franţa, Germania, Spania, Portugalia şi India. Pe lângă poezie şi proză a mai scris impresii de călătorie, recenzii de carte, texte pentru cântece, epigrame, aforisme, haiku, articole de presă în domeniul muzical, memorii, editoriale, eseuri, precum şi traduceri din poezia universală.
Ion Calotă a debutat cu o carte de poezie: Cum să supraviețuiești în dragoste (Editura Art Creativ, 2017 ). Au urmat: Manifest pentru globalizarea poeziei (Editura Eurostampa, 2018, carte unicat, cu traduceri în 14 limbi străine, una dintre traduceri a primit Locul I la Concursul internaţional de creaţie literară „Nature 2017-2018” din Portugalia); Cum am salvat lumea, Nuduri și semne (2019), Partituri pentru păpădii electrice (2020, antologie de poezie), Trista țară (Editura Art Creativ, 2020, poezie experimentală, semnată Anan de Amiranda); Orașul tatuat (2021), Cu secera și ciocanul la gât (2024, carte de antinostalgii comuniste). A publicat și un roman: Divinopolis ( 2023). Are numeroase premii la Concursurile naționale de poezie și proiecte personale care arată o puternică implicare în actul de a aduce viața poeziei între oameni.
„Citind din poezia lui Ion Calotă, am putut remarca o scriitură fluidă, adesea simplă, în același timp profundă și inteligentă, ușor de citit: <Noi românii, nu mai trebuia /să vorbim între noi /în românește /Aveam un mod nou /subtil/ subversiv /de a înțelege /de a supraviețui /vorbeam în metafore/ ca în lumea cuvintelor de dincolo…> (din Cu secera și ciocanul de gât). În acest registru, particularitatea poeziei lui Calotă este o privire precisă dar și fină, focalizată poetic asupra semenilor și lucrurilor: <Noi eram păsări /care-i ciuguleau ochii /eram insecte /prădătoare /cu ace care îi consumau / liniștea/ dar ea ne strângea blând/în brațele ei frânte / până adormeam / până ne cristalizam> (B–unica, din Orașul tatuat). În ciuda jocului literar din titlu, scriitura acestui poet nu impune o expresie personală epatantă în general, dar se hrănește dintr-o substanță poetică autentică; motiv pentru care se găsesc resurse pentru o parte experimentală ludică extinsă, așa cum apare în Trista țară. Ebook de hârtie cu poeREzii de Anan de Amiranda.
Dincolo de cărțile sale, Ion Calotă are o activitate publică interesantă: este Membru co-fondator al Cenaclului de urgenţă din Bucureşti, în 2014, devenit apoi Grupul Art Creativ; co-organizator al unor evenimente precum: Campionatul Naţional de Poezie, Gala Poeziei de Dragoste, Târgul de carte BOOK-TIC, Revelionul Poeţilor, Turneul Naţional Poezie de Colecţie, campania Adoptă o Carte!, tabere de poezie, concursuri literare, lansări de carte şi alte diverse serate literar-muzicale, în diverse spaţii şi localităţi.
Coordonează revista literară lunară Monitorul de Poezie și conduce un cenaclu sub semnul unui curentul literar lansat în 2019: Maximinismul. Ca proiect privat are (nu știu unde!) singura librărie fizică din România doar cu cărţi de poezie.
Această atenție de a pune poezia către public, fără să fie vorba doar de interesul personal, mi-a atras atenția, și aici este unul dintre motivele pentru care l-am invitat pe Ion Calotă în Atelierul de creație Poezie în viață. Avem de-a face cu o conștiință poetică ce depășește experiența personală în/cu poezia, fapt ce a devenit simptomatic pentru o condiție a poetului actual (cel puțin în România): el nu doar că a ieșit din turnul singurătății și laboratorului artistic personal, dar știe că <fără poezie, lumea moare>”. Nina Vasile