Best of MNLR, 24 martie 2020

Așa cum v-am promis, de astăzi, începem să difuzăm, pe contul nostru de Facebook și pe canalul de YouTube, unele dintre cele mai bune momente ale ultimelor trei ediții ale Festivalului Internațional de Poezie București, dar și un prim episod din „Amintiri din prezent”, toate aflate în Arhiva Muzeului Național al Literaturii Române.

De la ora 18.00, vă invităm să urmăriți recitalul Poezii de anuʼ ăsta, un eveniment care îmbină lectura, cu micile picanterii marca Mircea Dinescu. Se întâmpla în 2018, la ediția cu numărul IX a FIPB, iar Grădina MNLR era neîncăpătoare. Evenimentul a fost moderat de Dan Mircea Cipariu.

https://www.youtube.com/watch?v=zYR8Zp5dAQo&feature=youtu.be – link-ul nu intră în comunicat

 

*

MIRCEA DINESCU (n. 1950, Slobozia) debutează cu poezie în 1967, în revista Luceafărul, și editorial cu Invocație nimănui (1971), volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. Este redactor la Luceafărul (1976 – 1982) și România literară (1982 – 1989). Talentul literar remarcat de numeroși critici (Lucian Raicu, Alex Ștefănescu, Nicolae Manolescu) este încununat cu numeroase premii literare (Premiul Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Premiul Academiei Române pentru Literatură ș.a.). În urma interviului acordat în februarie 1989 cotidianului Libération în care ataca explicit regimul Ceaușescu, este supus arestului la domiciliu și i se ia dreptul de semnătură. După revoluția din 22 decembrie 1989 este președintele Uniunii Scriitorilor (1990 – 1993) de unde a demisionat în urma unui scandal. Înființează revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990), Plai cu boi (2001) și Aspirina săracului (2003). Este membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Mircea Dinescu este și fondatorul portului cultural Cetate (Dolj), primul port cultural din Europa. Prezență activă, una dintre personalitățile cunoscute ale societății civile, Mircea Dinescu are constante intervenții critice, televizate și publicistice. Volume publicate (selectiv): Invocație nimănui (Cartea Românească, 1971); Elegii de când eram mai tânăr (Cartea Românească, 1973); Proprietarul de poduri (Cartea Românească, 1976, 1978); La dispoziția dumneavoastră (Cartea Românească, 1979); Teroarea bunului simț (Cartea Românească, 1980); Democrația naturii (Cartea Românească, 1981); Exil pe o boabă de piper (Cartea Românească, 1983); Rimbaud negustorul (Cartea Românească, 1985); Moartea citește ziarul (Cartea Românească, 1990); Femeile din secolul trecut. Poezii noi (2004 – 2010), cu desene din seria Erotica Magna de Dan Erceanu (Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2010); Iubirea mea să scoată țări din criză (Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2011).

 

*

Tot în această seară, de la ora 21.00, difuzăm un prim episod din „Amintiri din prezent”, proiect mai vechi al Muzeului Național al Literaturii Române, coordonat de Ofelia Creția. Protagonistul acestui episod este Matei Vișniec, poet, dramaturg, romancier, jurnalist, născut pe 29 ianuarie la Rădăuţi, în nordul României. Este autorul a cinci volume de poezie, şase romane şi peste 50 de piese de teatru. Din 1987 trăieşte în Franţa, unde lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale. După căderea comunismului, în 1989, activitatea sa s-a derulat între Franţa şi România, între două culturi şi două limbi, între Vest şi Est. Piesele sale sunt traduse în peste 30 de limbi şi s-au aflat pe afiş în tot atâtea ţări. A debutat cu poezie în revista „Luceafărul” în 1972. Mai târziu, stabilit la Bucureşti unde a făcut studii de filozofie, s-a numărat printre fondatorii Cenaclului de Luni. A debutat în volum în 1980, la editura Albatros, cu o culegere intitulată La noapte va ninge. Despre începuturile sale literare, ne povestește chiar Matei Vișniec, în acest episod din „Amintiri din prezent”.

https://www.youtube.com/watch?v=d1fNpc8r2HE&feature=youtu.be