Cairo, jurnal de teren. Un oraș trecut prin poezie, imagine și sunet

Cum se poate povesti un oraș după ce l-ai traversat? Ce rămâne din el după întoarcere, zgomotul străzilor, vocile oamenilor, imaginile, fragmentele de conversație, lumina, ritmul, senzația de străinătate sau tocmai neașteptata familiaritate a unor locuri întâlnite pentru prima dată?

„Cairo, jurnal de teren”, eveniment desfășurat marți, 15 septembrie, în Mansarda Muzeului Național al Literaturii Române, în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București, a încercat să răspundă acestor întrebări prin mai multe limbaje deodată: poezie, ilustrație, imagine video și sunet.

Antologia „Cairo, jurnal de teren”, apărută în 2026 la OMG Publishing, Cluj, și expoziția omonimă sunt rezultatul rezidenței „Voci întrețesute”, care a adus împreună șase creatori din România și Cehia în capitala Egiptului. Rezidența, organizată de Sulfur Editions în cadrul Târgului Internațional de Carte de la Cairo 2026, unde România a fost invitată de onoare, a transformat întâlnirea cu orașul într-un proces de observație și creație.

Poeții Călin Dănilă, Matei Hutopilă, Cristian Dan Iordache, Simona Nastac și Florin Dan Prodan, alături de artista cehă Zuzana Holá, au construit astfel nu atât portretul unui oraș, cât propriile lor răspunsuri la experiența lui.

Ideea de „jurnal de teren” spune mult despre natura proiectului. Nu este vorba despre Cairo privit de la distanță și nici despre încercarea de a-l explica în formule definitive. Jurnalul păstrează fragmentul, impresia imediată, întâlnirea, detaliul care poate trece neobservat într-o descriere amplă, iar terenul presupune prezență: să mergi, să privești, să asculți, să accepți că orașul real va contrazice inevitabil orașul imaginat înainte de sosire.

Poezia devine, în acest context, o formă de înregistrare sensibilă. Ea nu inventariază locuri și nu alcătuiește un ghid. Reține ceea ce experiența lasă în cel care o traversează. Un gest, o voce, o stradă, un chip sau o imagine pot deveni punctele din care începe un poem și prin care geografia exterioară se transformă treptat într-una interioară.

Expoziția realizată de Zuzana Holá, cu sprijinul Centrului Ceh din București și deschisă la MNLR în perioada 15 septembrie – 2 octombrie 2026, prelungește această experiență prin imagine. Ilustrațiile funcționează ca o altă modalitate de a păstra și interpreta întâlnirea cu Cairo.

Dimensiunea vizuală este completată de componenta video & sound, cu participarea lui Mohsen L Belasy și Ghadah Kamal Ahmed / Sulfur Editions, prin care orașul își recuperează ceva din prezența sa imediată. Sunetul are această putere aparte: poate restitui unui loc ritmul pe care fotografia și cuvântul îl pot doar sugera. Astfel, Cairo se lasă, pentru câteva momente, auzit.

Proiectul devine în acest fel o experiență colectivă fără a anula privirea individuală. Același oraș trece prin sensibilități diferite și produce răspunsuri diferite. Nu există un singur Cairo al volumului și al expoziției, există mai multe orașe suprapuse: cel întâlnit pe stradă, cel păstrat în memorie, cel transformat în poem, cel desenat și cel recompus prin imagine și sunet.

Faptul că proiectul s-a născut din întâlnirea unor creatori români, cehi și egipteni îi conferă o dimensiune care depășește jurnalul de călătorie. „Cairo, jurnal de teren” vorbește și despre ceea ce poate apărea atunci când artiști din spații culturale diferite împart pentru o vreme același loc, îl privesc împreună și apoi îl traduc fiecare în propriul limbaj.

În Mansarda MNLR, Cairo a ajuns astfel la București fără să încerce să se lase reconstituit în întregime. Au venit fragmentele lui, trecute prin memorie și prin sensibilitatea celor care l-au traversat. Adevăratul jurnal al unei călătorii nu spune numai unde ai fost. Spune ce a rămas în tine după ce ai plecat.

Credit foto: Dan Marinescu