Călin-Andrei Mihăilescu despre „Inspecţiune“ de I. L. Caragiale

Astăzi, Călin-Andrei Mihăilescu, scriitor şi profesor de literatură comparată şi filozofie, aduce în discuție textul „Inspecţiune“ al lui I. L. Caragiale, nu înainte de a da o definiție literaturii fantastice.

„«Inspecțiunea» este un text pe care Caragiale l-a publicat în 1901, în Universul. Textul a fost republicat în marea ediție a lui Zarifopol din anii 30, în volumul II, fără niciun fel schimbare. Paul Zarifopol, marele editor al lui Caragiale, era extrem de atent, de acribic, în a transcrie corect textele caragialene, multe din textele apărute chiar în volume, în Momente, în Schițe, după aceea în 1907, aveau mici cliciuri, sau cochilii cum se numesc, sau lucruri care trebuia ușor îndreptate. Această Inspecțiune, căci nu este o nuvelă, nu este o schiță, nu este o poveste, ei, bine, această Inspecțiune, din momentul în care Caragiale a publicat-o, a ieșit perfectă, a ieșit ca Athena din capul lui Zeus cu toate armele, cu toate virgulele, cu toate punctele în sine. Este unul dintre cele mai discutate texte ale literaturii române, criticii s-au aruncat înfometați asupra lui de la bun început. (…) Este o structură proliferantă în timp. Ne dă o imagine a timpului care continuă să investească prin critici, prin cititori, în acest text. Poate ca niciun alt text al literaturii române”, spune Călin Andrei Mihăilescu.

Urmăriți intervenția lui Călin-Andrei Mihăilescu aici: