Când poezia iese din pagină. Patru universuri artistice la MNLR

Poezia nu locuiește numai în cuvinte. Uneori se lasă descoperită într-o linie, într-o culoare, în urma lăsată de gravură, în transparența sticlei sau în materia care capătă formă sub mâna artistului. Festivalul Internațional de Poezie București a deschis, marți, 15 septembrie, și această posibilitate a întâlnirii, aducând împreună, în spațiul Muzeului Național al Literaturii Române din Calea Griviței, lucrările a patru artiști cu identități puternice și profund diferite: Alina Roșca, Ioan Nemțoi, Mircia Dumitrescu și Florin Codre.

Vernisajul expozițiilor a transformat seara într-un dialog între cuvânt și imagine, între literatură și artele vizuale, amintind că un festival de poezie poate depăși firesc granițele paginii. Poezia nu trebuie întotdeauna citită sau rostită pentru a exista. Ea poate continua prin gest, desen, gravură, culoare și formă, prin felul în care materia este imaginată și transformată.

Cele patru universuri artistice reunite la MNLR nu au încercat să vorbească aceeași limbă. Tocmai diferențele dintre ele au construit întâlnirea. Fiecare artist a adus propria relație cu imaginea și materia, propria formă de a privi lumea și de a o restitui, lăsând publicului libertatea de a trece de la o lucrare la alta și de a descoperi corespondențe acolo unde acestea nu sunt neapărat evidente.

Prezența lui Mircia Dumitrescu la vernisaj a dat serii o emoție aparte. A fost bucuria simplă și profundă de a-l avea alături de public, în mijlocul lucrărilor și al oamenilor veniți să le privească, pe unul dintre artiștii pentru care întâlnirea dintre literatură și imagine reprezintă de multă vreme un teritoriu firesc al creației. În opera sa, cartea, desenul și gravura nu sunt lumi separate, iar apropierea de marii scriitori și de literatura română a făcut din imagine, de atâtea ori, o formă de lectură.

Alături de el, lucrările Alinei Roșca, ale lui Ioan Nemțoi și ale lui Florin Codre au deschis alte trasee vizuale, alte raporturi cu materia, spațiul și expresia. Împreună, fără a-și pierde individualitatea, cele patru prezențe au construit o expoziție în care privirea putea trece de la fragilitate la forță, de la linie la volum, de la sugestie la materia devenită expresie.

Într-un festival în care, vreme de câteva zile, cuvântul este ascultat, tradus, citit și purtat dintr-o limbă în alta, expozițiile de la MNLR au propus o altă formă de traducere: trecerea unei emoții din cuvânt în imagine și din imagine în privirea celui care o primește.

Pare că artele se caută mereu unele pe altele. Poetul încearcă să facă vizibil prin cuvinte ceea ce nu poate fi văzut, iar artistul dă formă unor lucruri pentru care, uneori, nu avem cuvinte.

În seara de 15 septembrie, la MNLR, cele două drumuri s-au întâlnit, iar poezia a continuat dincolo de pagină.

Credit foto, filmare și montaj: Alex Ursu