Cella Delavrancea

A fost o pianistă, scriitoare și profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefanescu Delavrancea, sora arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui „Bebs” Delavrancea, membră de frunte a cenaclului lui E. Lovinescu. Căsătorită cu diplomatul Tillea în timpul primului război mondial (divorțată), cu Aristide Blank (divorțată), cu Philippe Lahovary. Una din prietenele intime ale reginei Maria a României.

Cella Delavrancea urmează studii de pian, la început în familie, apoi la Conservatorul din București, urmate de un stagiu la Paris. Întrucât tatăl său, scriitorul Barbu Ștefanescu Delavrancea era un apropiat al familiei Caragiale, a crescut alături de fiii și fiica lui Caragiale, pe care i-a evocat în cărțile sale cu caracter memorialistic. A scris și a publicat sute de cronici muzicale și de texte consacrate fenomenului muzical.

Extrem de longevivă, a fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbatorirea propriului Centenar, în 1987, la Ateneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore.