4 mai 2020 — Audiții

CINELITERATURA | Tudor Arghezi – „Mărțișorul e patria literaturii mele”

Mai devreme cu aproape un secol, în ziua de 10 iunie 1926, Tudor Arghezi devenea posesorul unui teren de aproape două hectare, situat pe marginea cea mai înaltă a Bucureștilor.

„Toți cei cărora le-am spus ce vreau să fac, m-au compătimit pentru gestul meu îndrăzneț de a-mi așeza sălașul într-o pustietate unde te puteau mânca lupii și unde nu exista nicio înlesnire pentru o viață civilizată.”

După ani de trudă, casa a fost ridicată din prefrabicate și bârne de bambus cu ciment. Între 1937 – 1947, poetul își construiește propria tipografie nădăjduind să-și tipărească singur opera. Din nefericire, Arghezi nu își duce la îndeplinire acest vis, deoarece, o dată cu naționalizarea din 1948, i se confiscă mașinile de tipărit. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, poetul este interzis de cenzura politică, exclus din programa școlară și este nevoit „să schimbe condeiul cu sapa” pentru a-și întreține familia. Cu șapte ani înainte de a se stinge din viață, în anul 1960, poetul împreună cu Paraschiva și cei doi copii, Mitzura și Baruțu, părăsesc „Mărțișorul” mutându-se într-un apartament situat în strada Arhitect Cerchez. Familia a preferat căldura caloriferelor, deoarece, poate poetul începuse să aibă probleme grave de sănătate. Cu toate acestea, se întorcea în „Mărțișor”, de când mijeau primele fire de iarbă și până se așternea bruma toamnei, pentru că aici, în „patria literaturii”, în locul său de reverie, Arghezi se simțea acasă.

Tudor Arghezi a colaborat cu radioul din primele momente ale înființării lui, făcând parte din redacția de literatură, artă și cultură, având o activitatea intensă, mărturisește că ar putea fi numit „chiar mai mult decât un colaborator…” Subiectele emisiunilor erau diverse, îi plăcea să aducă în atenția ascultătorilor fapte simple din viața oamenilor, dar minunat povestite, în stilul lui sensibil și colorat. Și-a propus să vorbească pentru cei care apreciau „cuvântul cu tâlc și ideea clară”. Au existat perioade în care vorbea chiar în fiecare
seară și povestește că „lumea începuse să mă cunoască după răgușala vocii, în piață, în tramvai, la cinematograf…”.

Colaborarea cu radioul a durat până în ultimul an de viață. Cu o lună înainte de a se stinge a lansat pe calea undelor radio un îndemn de prețuire și de ocrotire a limbii române, „o moștenire pe care nu știu dacă o merităm cu toții”. Fragmentul pe care vă invităm să îl ascultați în această seară a fost înregistrat în 1965, spre sfârșitul vieții, și este o confesiune plină de emoție despre ce semnificație a avut Mărțișorul, casa poetului, în viața și lucrarea literară a acestuia.

http://cineliteratura.ro/…/tudor-arghezi-martisorul-e-patr…/

(citatele provin din volumul „Dincolo de zare” de Baruțu Arghezi, Oradea, 1998)

Text de Marieta Mihăiță și Dorothea Nicolescu, muzeografe la Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”

172 vizualizări