Colocviul internaţional „Dante Alighieri – 700” | Comunicat post-event | 10 septembrie 2021

În cea de-a doua zi de colocviu, au luat cuvântul, la Biblioteca Academiei Române, Marco Grimaldi, Filippo La Porta şi Dalina Bădescu, iar la sediul MNLR din Strada Nicolae Creţulescu 8, au intrat în dialog cu publicul Bruno Mazzoni şi Victor Ivanovici.

Marco Grimaldi a realizat o retrospectivă a receptărilor lui Dante de-a lungul timpul din punct de vedere al actualităţii mesajului său, în special în spaţiului italian. Pornind de la primele comentarii la Divina Comedie, din timpul vieţii scriitorului, Grimaldi şi-a propus să răspundă la întrebarea „Când Dante a devenit Dante?”. Unul dintre răspunsuri poate fi legat de faptul că viaţa adevărată a autorului, cea nemuritoare, a început imediat după moartea acestuia. Considerat „gloria muzelor”, poet şi teolog, aprecierea sa nu a fost egală în diferite perioade ale timpului. Fragmentarea socială după 1600, în Italia, duce la intrarea operei autorului într-un con de umbră în ţara natală, fiind însă mai cunoscut în afara Italiei. După secolul al XVII-lea, vorbim despre trio-ul Dante, Petrarca, Boccacio, într-o ordine pe care o regăsim în ansamblul sculptural Le Tre Corone. Odată cu Divina Comedie, Dante propune cititorilor o nouă limbă italiană: limba maternă toscană, îmbogăţită cu elemente lingvistice latine şi din dialectele regionale. Petrarca şi Boccaccio continuă iniţiativa lui Dante şi scriu în italiană, demonstrând că această limbă era demnă de expresii sublime. Ulterior, a cunoaşte limba italiană echivala cu a cunoaşte opera lui Dante. La început de secol XIX, Dante reprezintă simbolul unificării unei limbi. În secolul XX, Dante este revendicat, pe rând, de către fascişti, de către comunişti, fiecare căutând argumente pentru propria ideologie. Astăzi, Dante este mai actual ca niciodată prin mesajele pe care le transmite, însă dacă şi numai dacă îl recitim încercând să înţelegem epoca în care a trăit, ideile în care a crezut şi cele împotriva cărora a luptat din perspectiva sa de scriitor ce realizează una dintre sintezele cele mai importante ale lumii.

 

Una dintre ideile-cheie ale cărţii lui Filippo la Porta, Como un raggio nell’aqua. Dante e la relazione con l’altro este redată astfel: „l’imperativo morale più alto non è tanto aiutare il prossimo quanto lasciarlo essere quel che è”. Binele şi ceilalţi. Dante şi o morală non-moralistă este titlul lucrării eseistului, jurnalistului şi criticului literar italian, care aduce în prim-plan un Dante pentru care binele şi răul, virtutea şi păcatul trebuie analizate şi văzute cu instrumente subtile, ocolind zona strictă a înţelegerii în alb şi negru. De asemenea, mesajul lui Dante este şi un apel politic, mizând pentru pacea universală şi o comunitate mai solidară.

 

Dalina Bădescu ne-a invitat să explorăm contextul istoric al momentului în care Boticelli primeşte comanda de ilustrare a Divinei Comedii. Schimbarea de la sistemul ptolemeic la cel copernican, de la spiritual la ştiinţific determină modificări în imaginarul fiinţei umane şi al cosmosului. Spre deosebire de Grădina Paradisului sau de Ierusalimul celest, Infernul, înainte de Divina Comedie, nu avea o geografie şi o arhitectură proprii, era un loc sumar descris. Esenţială din acest punct de vedere este întâlnirea lui Dante cu Giotto, pe când artistul picta Capela Scrovegni, pentru care Infernul este un spaţiu îngheţat, nu un râu de foc, aşa cum era până în imaginarul de până atunci. Următorul moment important este Boticelli, care  primeşte de la Lorenzo de Medici comanda de a ilustra prima ediţie florentină a textului Divinei Comedii.

Bruno Mazzoni a trecut în revistă traducerile importante ale Divinei Comedii, opera ce reflectă „pelerinajul sufletului care îşi doreşte o recuperare a unei identităţi superioare”. Şi-a exprimat în mod deosebit aprecierea pentru traducerea realizată de Eta Boeriu, amintindu-i, de asemenea, pe Mihai Papahagi (bursier la Roma, oferind traducerea „cea mai apropiată de sensurile şi de o interpretare filologică corectă”), Cătălin Bădiliţă (traducere în proză, care se doreşte a fi „foarte aproape de universul creştin al lui Dante”). Victor Ivanovici a ales să vorbească din perspectiva de traducător şi autor al unor studii despre teoria traducerii. Invitatul porneşte de la premisa că receptarea unui autor implică mai multe dimensiuni, dintre care una este cea a traducerilor, iar o alta – probabil, la fel de importantă – forma în care un autor îi poate influenţa pe alţi autori (transportul de forme, sensuri, simţiri dintr-o literatură în alta). „Ne lăsăm influenţaţi de influenţe care ne pot fecunda şi pe care suntem pregătiţi sau predispuşi să le acceptăm, să le receptăm”, observă Victor Ivanovici în discursul său, oferind câteva exemple de autori asupra cărora modelul dantesc a avut o influenţă majoră, printre care – Ion Vianu prin romanul memoralistic Amor intellectualis, precum şi Leopoldo Marechal, cu Adán Buenosayres.

 

Colocviul internaţional Dante Aligheri – 700 a adus în atenţia specialiştilor şi publicului larg ecourile operei lui Dante şi traducerilor acesteia în limba şi cultura română. Iniţiat de de Muzeul Naţional al Literaturii Române şi organizat în zilele de 9 şi 10 septembrie 2021, la Biblioteca Academiei Române şi la sediul MNLR, colocviul a fost organizat în parteneriat cu Academia Română, Biblioteca Academiei Române şi cu sprijinul Institutului Cultural Român.