16 octombrie 2017 — Evenimente

Ipostaze ale interculturalității în viața și opera lui Panait Istrati

Muzeul Național al Literaturii Române, împreună cu Muzeul Brăilei, Academia Regală a Belgiei, Universitatea „Valahia” din Târgoviște și Fundația Națională pentru Știință și Artă, organizează Colocviul intnernațional itinerant „Ipostaze ale interculturalității în viața și opera lui Panait Istrati”, care se va desfășura la București, Târgoviște și Brăila, în perioada 18-21 octombrie 2017.

PROGRAM:
Miercuri, 18 octombrie 2017, ora 17.00, Sala „Perpessicius”, Muzeul Național al Literaturii Române (Str. Nicolae Crețulescu 8)
Masă rotundă: „Panait Istrati din perspectiva literaturii universale și comparate”

Joi, 19 octombrie 2017, 10.00-16.00, Universitatea „Valahia” din Târgoviște (Aleea Sinaia 13)
Expuneri pe tema: „Aspecte ale interculturalității în lumea contemporană”

Vineri, 20 octombrie 2017, 12.00-18.00, Muzeul Brăilei „Carol I” (Piața Traian 3)
Lansare de carte: Zamfir BĂLAN, Album bilingv Panait Istrati, Editura Muzeul Literaturii Române, 2017
Dezbatere: „Opera lui Panait Istrati între europenism și balcanism”

Sâmbătă, 21 octombrie 2017
8.00-13.00: „Itinerare istratiene” – Pe „urmele” literaturii lui Panait Istrati în Brăila și împrejurimi: străzi, „locante”, port, Balta mică a Brăilei, Baldovinești
13.30-14.00: Întâlnire protocolară cu forurile administrative și culturale brăilene
17.00-19.00: Reuniune a grupului de lucru pentru concluzii și pentru stabilirea viitoarelor direcții de cercetare a operei lui Panait Istrati, Sala „Perpessicius”, Muzeul Național al Literaturii Române (Nicolae Crețulescu 8)

PARTICIPANȚI:
Acad. Eugen Simion, Acad. Baudouin Decharneux, Acad. Xavier Luffin, Prof. univ. dr. m.c. Ionel Cândea, Prof. univ. dr. Lucian Chișu, Prof. univ. dr. Gheorghe Bârlea, Prof. univ. dr. Vasile Spiridon, Prof. univ. dr. Constantin Pehoiu, Prof. univ. dr. Tatiana Fluieraru, Conf. univ. dr. Zamfir Bălan, Conf. univ. dr. Ioan Cristescu, CSI Viorel Mortu, Conf. univ. dr. drs. Alice Toma, Conf. univ. dr. Paul Cernat, Conf. univ. dr. Raluca Toma, Dr. Bianca Burța-Cernat

 

PANAIT ISTRATI | Pe 10 august 1884 s-a născut la Brăila Panait (Gherasim) Istrati, fiu al contrabandistului kefalonit Gheorghios Valsamis și al spălătoresei Joița Istrate din Baldovinești. Crescut la Baldovinești de unchii săi Dumitru și Anghel, deveniți personaje în prozele sale autobiografice („Moș Anghel”, „O noapte în bălți” etc.), a avut o copilărie și o adolescență de proletar în mediile cosmopolite ale portului dunărean, recuperate memorialistic mai întâi în secvențele „Căpitan Mavromati”, „La stăpân” ș.a. din volumul „Trecut și viitor” (1925, primul scris în limba română), sau în romanele „Casa Thuringer” și „Biroul de plasare”. Angajat în mișcarea socialistă, prieten cu Ștefan Gheorghiu (cu a cărei văduvă se va căsători vremelnic) și Christian Rakovski, cunoaște îndeaproape mediile muncitorești și lumpenproletare din Brăila, dar și pe cele bucureștene; la București va fi arestat pentru participarea la o manifestație de solidaritate cu revoluționarii ruși. Băiat de prăvălie, garson, hamal, zugrav, se „înhăitează” gorkian cu doi boemi emigranți și vagabonzi, alături de care pornește, via Constanța, să colinde Levantul (Egipt, Palestina, Siria, Istanbul, Pireu), experiențe evocate în narațiunile crud-aventuroase din „Codin”, „Mediterana – răsărit/apus de soare” ș.a. Autodidact cu doar patru clase, dar cu școala vieții și o foame nestăvilită de lectură, combate idealist în presa de stânga („România muncitoare”) și accede, în 1910, în paginile „Vieții sociale” prin intermediul lui Gala Galaction și N.D. Cocea, devenind totodată secretar al Partidului social-democrat reînființat. După peregrinări prin lume și întoarceri, ajunge la Leysin, în Elveția, pentru tratarea tuberculozei, prestând alte „munci de jos”, apoi la Lausanne, unde îl cunoaște pe ziaristul evreu Josue Iehouda (prin intermediul căruia descoperă scrierile lui Romain Rolland și împreună cu care va scrie mai târziu romanul „Familia Perlmutter”), apoi la Paris și la Nisa. Boala, sărăcia, spectrul ratării și vestea morții mamei îl fac să-și taie venele, fiind salvat in extremis. O lungă scrisoare către Rolland găsită îl impresionează pe destinatar, care-l descoperă ca scriitor și-l lansează în lumea bună a literaturii mondiale ca „un Gorki balcanic”. Capătă prieteni influenți și devine vedetă de succes internațional după narațiunea picaresc-levantină „Kira Kiralina” (1923; printre altele, una dintre primele noastre proze cu tematică gay) și devastatoarea ei continuare, expresionista „Moș Anghel” (1924), capodoperele sale. Scrise direct în franceză, ele vor fi traduse ulterior în română, ca și restul romanelor decupate dintr-o serie cvasi-autobiografică despre alter ego-ul Adrian Zografi. În România este însă suspect politic de serviciu: doar membrii cercului de la „Viața Românească” (Sadoveanu, Ibrăileanu, Galaction) îl susțin, alături de scriitori precum Camil Petrescu, Ion Vinea sau Mihail Sebastian, în timp ce critica literară (cu excepția lui Ibrăileanu și Sanielevici) îl tratează condescendent și nu știe în ce literatură să-l plaseze. În continuarea primelor volume cu aer de Halima modernă, publică seria eroic-istorizantă a Haiducilor (eroi revoltați, asumați ca parte a genealogiei sale), prozele vagante din „Pescuitorul de bureți” și bijuterria narativă „Neranțula”, o poveste de dragoste atroce din lumea grecească a Brăilei. Din alt registru e doar poemul epic „Ciulinii Bărăganului”, unde picarescul se mută în mediile răscoalelor țărănești din 1907. Afirmat la vârf în mișcarea comunistă franceză și internațională, ajunge în URSS alături de amicul grec Nikos Kazantzakis, cu ocazia turnării unui film după opera sa. Pe traseu are însă revelația crimelor staliniste și, după o comoție morală, se întoarce împotriva credințelor sale politice, devenind un paria în ochii prietenilor și aliaților parizieni, de la Rolland la Barbusse (în schimb, în România e reprimat ca de Siguranță, cu ocazia participării la grevele din Lupeni, și bănuit de comuniști că e „haiduc al Siguranței”). Împreună cu disidenții Victor Serge și Boris Souvarine, publică volumul colectiv „Vers autre flamme”, în care e prezent cu un text – „Spovedanie pentru învinși” – care-l transformă, peste timp, în precursor al lui Koestler și Soljenițîn. Dezamăgit politic, „omul care nu aderă la nimic” se întoarce în patrie și, ispitit de tânărul Alexandru Talex, ajunge colaborator al revistei „Cruciada românismului” a disidentului legionar Mihai Stelescu (se spune că Istrati, nelegionar, l-ar fi convertit pe acesta la filosemitism, precipitând asasinarea sa bestială de către codreniști). Epuizat, scheletic, Istrati moare pe 16 aprilie 1935 la București de un TBC publmonar moștenit genetic, pe linie paternă, și care l-a marcat din tinerețe. Nu înainte de a prefața, la Gallimard, prima carte a lui George Orwell („La Vache enragee”). Tradus și apreciat pe toate meridianele lumii, dar recuperat târziu, disputat și adulat, Istrati e un mare scriitor greu clasabil, un român pluriidentitar, un patriot cosmopolit și un umanitarist antitotalitar, care a dat Orientului balcano-levantin alonjă universală, transformându-și biografia și genealogia în epos fără frontiere. Locuința sa vremelnică din Paris, unde opera sa se bucură în continuare de succes, are o placă memorială mai elogioasă decât toate calificativele criticii de autoritate din România natală… (Paul Cernat, 16 octombrie 2017)

 ____________________

Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile.

Evenimentul este organizat de Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române.

Parteneri media: Radio România Cultural, RFI, TV City, Observator Cultural, Cultura, Contemporanul, Agenţia deCarte.ro, publicația on-line IQool.

103 vizualizări

Galerie Foto