Glisează meniul stânga/dreapta
12 mai 2020 — Evocări
În 12 mai 1916 se năștea Constantin Ciopraga. A urmat studii de filologie la Universitatea din Iași între 1937 și 1942, în paralel cu Școala de Ofițeri în Rezervă. Odată cu intrarea României în război, va fi concentrat și trimis pe Frontul de Est, luptând până în 1942, când va fi luat prizonier la Cotul Donului de sovietici și ținut în diverse lagăre până în 1946. Perioada prizonieratului a fost crâncenă, el supraviețuind în mod miraculos foametei și tifosului exantematic. După eliberare se va dedica unei lungi cariere didactice. Începe ca profesor la Seminarul Teologic din Iași, apoi ca profesor de liceu, iar din 1949, profesor la Universitatea ieșeană, unde va îndeplini, ulterior, rolul de coordonator al Catedrei de Literatură comparată (1963 – 1983). În 1956 își va susține, la Universitatea din București, doctoratul.
Chiar dacă cea mai mare parte a operei sale conține monografii de scriitori români, eseuri și lucrări de critică și istorie literară, el a scris și versuri (volumul „Ecran interior”, 1975), un roman („Nisipul”, 1989) și un volum de memorii („Caietele privitorului tăcut”, 2001).
Constantin Ciopraga a fost directorul revistei „Cronica”, una dintre cele mai apreciate reviste de cultură a anilor șaptezeci. Studiile sale dedicate marilor scriitori, precum Hortensia Papadat-Bengescu sau Mihail Sadoveanu, constituie opere importante pentru înțelegerea literaturii române, Constantin Ciopraga rămânând în conștiința multor generații de filologi, scriitori sau cercetători ca inconfundabilul profesor de istorie a literaturii secolului XX.
Temeinic și just în aprecierile sale, își va încuraja studenții să cerceteze fiecare autor fără idei preconcepute și fără artificii retorice. În ciuda neostenitei sale trude de profesor la Universitatea din Iași, el reușește să călătorească în multe țări din Europa, Orientul Apropiat, să ajungă și în îndepărtatul Mexic și chiar să predea la Sorbona, aproape trei ani. În 2 februarie 2009, Constantin Ciopraga ne părăsea pentru totdeauna.
Text scris de Radu Băieșu, regizor de teatru, redactor al Editurii MLR, muzeograf