12 aprilie 2021 — Evenimente

Corespondențe de aprilie #3 | Vasile Voiculescu

,,Dă-mi mâna ta, nu-i nevoie de aripi”, scrie, într-un sonet, poetul Vasile Voiculescu.

Rezonanța cu natura, cu anotimpurile, cu ritmurile cosmice, a reprezentat, întotdeauna, o coordonată esenţială a operei poetului misterios, care încearcă a ne face accesibilă măreția cosmosului și ne-o dezvăluie, reamintindu-ne că trăim înconjuraţi de frumuseţea  creaţiei și de miracolul vieţii.

Vă prezentăm o poezie inedită, „Mică Primăvară”, transcrisă „pe curat”, aşa cum obişnuia poetul.

Manuscrisul  a fost donat Muzeului Național al Literaturii Române, în anul 1975, de Maria Geană.

Primăvara,  în viziunea poetului, este o zeitate „cu ochi mari şi verzi”, iar numele anotimpului este scris cu majusculă, fapt ce-i conferă  solemnitate.

 

Zâmbind aninat peste hăuri

Azi soarele singur e domn.

Rup repede şerpii prin găuri

Lungi noduri de somn.

 

Sparg alba şi recea cătuşă

Vitejii subţiri ghiocei

Cu tainice cântece-n guşă

Trec lini prin lumini porumbei.

 

Coline şi tinere ţarne

Îşi ţes pestriţe pestelci

Porneşte să ia lumea în coarne

Molateca oaste de melci.

 

Mustoasă dă vremea în mugur

Sub zodia cu ochi mari şi verzi

Din funduri ies gânduri la pluguri

Și-n brazdele tale te pierzi.

(„Mică Primăvară”)

 

Text de Oana Oros

Foto: Arhiva MNLR