19 septembrie 2020 — Evenimente

Creșterea și descreșterea ambițiilor literare #3

În intervenția sa de astăzi la „Creșterea și descreșterea ambițiilor literare”, dramaturgul Matei Vișniec își amintește de textele scrise în urmă cu ani buni reunite sub titlul „Omul-pubelă sau Teatru descompus”, în fapt module teatrale destinate să intre într-o compoziție regizorală liberă. „Nicio ordine nu este impusă de autor. Aceste texte sunt precum cioburile unei oglinzi sparte. Cândva, nu știm când, oglinda era întreagă şi reflecta perfect cerul, lumea și sufletul omenesc. lar apoi s-a produs, nu știm când, explozia oglinzii. Fragmentele de text vorbesc despre orașe invadate de fluturi carnivori, de melci pestilențiali. Chiar și tăcerea la un moment dat este la un moment dat un fel de invazie”. „Recitind acum aceste texte”, spune Matei Vișniec, „am sentimentul că sunt atât de actuale. Invazia aceasta de Covid 19 mă tulbură și ne tulbură. Înseamnă o ruptură societală, o ruptură de civilizație. Suntem într-un fel de viraj al civilizației și poate nu ne dăm seama prea bine încotro se îndreaptă acest viraj, dacă nu cumva va trebui să abandonăm o parte dintre obiceiurile noastre trecute. Se întâmplă ceva, care dacă nu dispare într-un an sau doi, nu va dispărea nici în zece, nici în douăzeci. Să nu fim pesimiști! Literatura ne poate ajuta și acum”, concluzionează dramaturgul Matei Vișniec, care a hotărât să citească unul dintre textele cumva premonitorii din „Omul-pubelă”, „Omul care vorbește în șoaptă”, din care redăm și noi un fragment: „Tăcerea este singurul remediu împotriva bolii morbide care ne macină specia. S-a observat că oamenii care tac trăiesc mai mult decât cei care își vorbesc. Iar cei care își vorbesc în șoaptă, trăiesc mai mult decât cei care își vorbesc cu voce tare. (…) Dacă am găsi o modalitate de a ne putea stârpi bătăile inimii, am putea trăi cu siguranță la infinit”.
Accesați link-ul aici:

209 vizualizări