Dialogurile MNLR #2 | Bogdan Alexandru Stănescu

Cum poate fi descoperit astăzi Caragiale fără clișee și prejudecăți? Citindu-l, recurgând la lectura primă, apelând la contextul istoric al scrierilor sale și la paradoxala situație creată, pe de-o parte, de grija de a nu-i fi dezvăluită biografia și de autobiografia schițelor, pe de altă parte.

Prieten, plin de viață, dar și melancolic, trăind clipe de boleșniță și chiar de ipohondrie, un personaj incomod, un scriitor profesionist, extrem de exigent în ceea ce privește textele, I. L. Caragiale este redescoperit în volumul lui Bogdan Alexandru Stănescu, „Caragiale. Scrisoarea pierdută”. Pornind de la motivul faimos al manuscrisului găsit, criticul literar face un exercițiu de stil și construiește o biografie romanțată atipică, „o operă de ventriloc”, precum mărturisește. Călătoriile lui Caragiale, de la sosirea în București și plecarea din Capitală spre Cluj, apoi la Sibiu și până la exilul berlinez, apropierea și despărțirea de „Junimea”, practic, în toate etapele vieții și operei sale, nimic nu pare întâmplător, totul fiind construit în contradicție cu orizontul de așteptare, când publicul aștepta comedii, scriitorul aducea în prim-plan drame, tragedii și invers.

Urmăriți fascinanta incursiune în corespondența lui Caragiale în dialogul colegei noastre, Luana Stroe, coordonatorul Editurii Muzeul Literaturii Române, cu scriitorul și criticul literar Bogdan Alexandru Stănescu:  https://www.youtube.com/watch?v=TlBhlswDN5A