De bine, de rău | Cosmin Ciotloș despre Maria Banuș

Despre Maria Banuş putem vorbi sau cald, sau rece, în funcție de poziția pe care o adoptăm: excepționala poetă care debuta, în 1937, cu „Țara fetelor”, e dublată de aceea care, cincisprezece ani mai târziu, avea să ilustreze cu devotament realismul socialist. Departe de a fi singular, cazul e simptomatic. Putem, totuși, depăși balansul acestui maniheism apropiindu-ne de masivul jurnal al autoarei, sursă nu atât de explicații și justificări, cât de surprize. De pildă: din orgoliu rănit (dar, de ce nu, și dintr-o anumită afinitate emoțională), Maria Banuş conspecta către senectuteâ poemele foarte tinerilor poeți optzeciști: de la Traian T. Coșovei la Magda Cârneci și de la Mircea Cărtărescu la Eugen Suciu.