De la Case adunate… și iarăși la lume date, Episodul 11

Episodul 11, Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”

Ne este cunoscut tuturor unul dintre cele mai dificile episoade din viața poetului Tudor Arghezi, care în 1948, devine unul dintre cei mai importanți scriitori moderniști interziși, căruia i se ia dreptul de semnătură la scurt timp de la apariția celebrului articol „Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei”, scris de Sorin Toma și publicat în ziarul „Scânteia”, ziarul noii puteri instalate în țară. Efectul este retragerea lui Tudor Arghezi la Mărțișor și supraviețuirea cu greu în anii care urmează până la „reabilitarea” lui. Acesta mărturisea că a trăit din vânzarea cireșelor în tot acest timp.

Astăzi, colega noastră Marieta Mihăiță a selectat câteva dintre poemele scrise de autor mai târziu și publicate în volumul „1907 – peizaje”, care alături de volumul „Cântare omului”, a fost unul dintre tributele plătite de acesta pentru „reabilitarea”, de altfel dorită de regim odată cu moartea lui Stalin și intrarea în perioada de destindere a epocii. Nu a fost singurul care a acceptat un astfel de compromis, însă nici în cazul lui, nici în cazul altora aflați în aceeași situație, valoarea nu a fost compromisă, iar cele două volume reprezintă un scurt episod din viața unui mare scriitor, unui mare om. Istoria se scrie în orice context, iar valoarea istoriei este dată prin nume ca cel al lui Tudor Arghezi.

„Doină din frunze”, „Raport de prefect”, „Telegramă cifrată”, „Răspuns la telegramă”, „Ultimul ordin de la interne” sunt câteva dintre poemele semnate de Tudor Arghezi în volumul „1907 – peizaje”, iar cunoașterea corectă a istoriei literare înseamnă parcurgerea ei integrală, nu punerea unor capitole între paranteze. Doar așa vom descoperi vocea autentică a unui mare poet chiar și poemele epocii.

Cât despre cireșele care au scris istorie, vă așteptăm alături de noi an de an să gustăm din ele.

Material video filmat de Andreas Mihăiță și editat de Andrei Nicolescu.