De la Case adunate… și iarăși la lume date, Episodul 14

Episodul 14, Casa Memorială „Anton Pann”

Casa Memorială „Anton Pann” reflectă istoria unei personalități complexe, un scriitor care deși s-a născut acum peste 200 de ani, opera sa „Povestea vorbii” îl aduce astăzi mai aproape și de copii și îl păstrează în contemporaneitate ca pe un reper important nu doar al istoriei literaturii române, dar și al culturii noastre.

Născut într-o familie foarte săracă dintr-o regiune situată în prezent în Bulgaria, micul Antonachi a fost un copil foarte cuminte, talentat, cu o voce foarte frumoasă, datorită căreia familia sa decide ca la numai patru ani să îl dea la Biserică. Dovada talentului său deosebit este că devine cântăreț în strană într-un timp foarte scurt, iar mai apoi va învăța să cânte la chitară, pian, cobză și va interpreta și compune nu doar muzică religioasă, dar și cântece de stea și cântece de lume.

Astăzi colega noastră Mădălina Șchiopu ne invită alături de ea într-o scurtă incursiune prin viața lui Anton Pann, un scurt fragment care a marcat personalitatea muzicală a autorului. Vor urma și alte episoade, vom descoperi personalitatea lui Anton Pann săptămână de săptămână, iar mai apoi vom asculta câte o nouă poveste. Astăzi vorbim și învățăm despre cusururi din „Povestea vorbii”: „Nu este răsur să n-aibă cusur”.

Material video filmat de Mugurel Șchiopu și editat de Andrei Nicolescu.