11 aprilie 2020 — Comunicate de presă

De la Case adunate… și iarăși la lume date, Episodul 18

Episodul 18, Casa Memorială „Liviu și Fanny Liviu Rebreanu”

„Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură. Adam şi Eva.” (Liviu Rebreanu, „Adam și Eva”)

Romanul „Adam și Eva”, cel de-al treilea roman al prozatorului Liviu Rebreanu, publicat în 1925, un roman psihologic al iubirii, este o carte despre speranță și iluzii eterne, cum îi plăcea lui Rebreanu însuși să spună. Aflat în 1918, la Iași, întâlnirea cu o frumoasă doamnă cu ochi verzi îi provoacă o senzație ciudată: că se cunosc dintotdeauna deși nu știe să o mai fi întâlnit vreodată. La rândul ei, rămâne pierdută în privirea lui pracă atât de cunoscută.

„A recunoscut-o înainte de a se apropia de dânsa, deși nu o mai văzuse niciodată. De câteva zile inima lui o aștepta și o căuta. Și a găsit-o printre miile de oameni indiferenți. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde și moi. S-a cutremurat până în temeliile ființei lui, ca și când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieții. Apoi li s-au încrucișat privirile și din uimirea ei a înțeles că și ea l-a recunoscut deși nu l-a văzut niciodată.” (Liviu Rebreanu, „Adam și Eva”)

Astăzi colegul nostru Adrian David ne spune o frumoasă poveste despre acest roman, controversat și apreciat deopotrivă la apariția lui. Un roman despre care Ion Barbu spunea că „din șapte ciorbe de fasole, nu poți face un meniu boieresc”, dar pe care G. Călinescu îl interpreta ca fiind un „poem metafizic”.

Material video realizat de Adriana David și editat de Andrei Nicolescu

270 vizualizări