De la Case adunate… și iarăși la lume date, Episodul 22

Amurg de toamnă violet…
Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;
Mulțimea toată pare violetă,
Orașul tot e violet.

Amurg de toamnă violet…
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orașul tot e violet.

(George Bacovia, „Amurg violet”, în revista „ARTA”, anul I, nr. 16, 1904)

Pe când avea cam 12 ani, Iorgu, cum i se spunea lui George Bacovia copil fiind în casa în care a crescut împreună cu familia sa, își descoperă dorința de a se plimba singur. Astfel, descoperă Biserica Precista, al căror clopote îl fascina de la distanță de fiecare dată când le auzea anunțând moartea și nașterea, sărbătoarea și dezastrul, iar în foarte scurt timp devine apropiat al acesteia și chiar se împrietenește cu Paracliserul ei. Astăzi colga noastră Lelia Spirescu ne povestește prima pățanie a copilului Bacovia, care într-una dintre nopțile acelei vremi nu mai ajunge acasă și alertează întreaga sa familie. Închis în clopotnița care îl fermeca fiindu-i mare secret și în care într-una dintre zile se furișează, ajunge să descopere cel mai frumos amurg al copilăriei sale și adoarme pe scândurile turnului.

Material video filmat de Silviu Spirescu și editat de Andrei Nicolescu
Credite foto: Arhiva Muzeului Național al Literaturii Române