Glisează meniul stânga/dreapta
18 septembrie 2026 — Festival
Poezia contemporană nu mai locuiește doar în carte. În ultimele decenii, ea și-a căutat tot mai des alte spații și alte forme de expresie, apropiindu-se de muzică, arte vizuale, teatru și performance. Cuvântul scris rămâne punctul de plecare, dar vocea, corpul, ritmul și prezența pot deveni, la rândul lor, parte a construcției poetice.
Vineri, 18 septembrie, Festivalul Internațional de Poezie București a dedicat acestor forme o Seară de performance, găzduită de deGalben Hub Cultural&Spații Creative.
Au participat Anne Barbusse (Franța), Mugur Grosu (România), Markus Khöle (Austria), Ligia Keșișian, Tiberiu Neacșu, Simona Petrișor-Neacșu, Radu Nițescu, Răzvan Omotă, Cosmin Perța, Elena Vlădăreanu (România), Yekta (Franța) și Andy Willoughby (Marea Britanie), într-o întâlnire moderată de Sorin Despot.
Spre deosebire de lectura publică tradițională, în care atenția rămâne concentrată în primul rând asupra textului rostit, performance-ul extinde spațiul poemului. Vocea poate deveni materie sonoră, ritmul poate modifica receptarea textului, iar gestul și prezența celui care performează pot participa la construirea sensului.
În acest teritoriu de interferență, granițele dintre genuri devin mai puțin stabile. Literatura se apropie de spectacol, poezia de acțiune, iar textul poate intra în dialog cu mijloace de expresie care nu îi aparțin în mod tradițional.
Diversitatea participanților a oferit perspective diferite asupra acestor posibilități ale poeziei contemporane. Artiști din România, Franța, Austria și Marea Britanie au adus practici și sensibilități distincte într-un program construit în jurul relației dintre text, voce și prezență.
Seara de la deGalben a completat astfel imaginea unei ediții FIPB în care poezia a fost întâlnită în forme foarte diferite: în lectura autorului, în traducere, în dialog, în muzică, în artele vizuale, în rostirea actorului și, de această dată, în performance. Nu toate aceste forme cer același tip de ascultare și nici nu construiesc aceeași relație cu publicul. Tocmai varietatea lor arată cât de larg a devenit astăzi teritoriul în care poezia încearcă să se exprime. Uneori poemul rămâne pe pagină. Alteori încearcă să afle ce poate deveni după ce o părăsește.
Credit foto: Alex Ursu şi Gryg Stoica