Dintr-o grădină în alta. Poezia zilei de 18 septembrie și-a continuat drumul la MNLR

Dimineața, la Mărțișor, câteva versuri au rămas într-o grădină. După-amiaza, autorii lor au ajuns într-o alta și le-au dat din nou voce. Există asemenea coincidențe fericite într-un festival, când evenimente aparent independente încep să comunice între ele și construiesc, fără să fi fost nevoie de explicații, propria poveste a unei zile.

Vineri, 18 septembrie 2026, de la ora 17.00, Grădina Muzeului Național al Literaturii Române a găzduit o nouă serie de lecturi publice din cadrul Festivalului Internațional de Poezie București. Au citit Adrian Alui Gheorghe, Silvia Bre, Rita Chirian, Mina Decu, Gellu Dorian, Ioana Greceanu, Filía Kanellopoulou, Ștefan Manasia, Tiberiu Neacșu, Danai Sioziou, Cassian Maria Spiridon, Grete Tartler și Lucian Vasiliu, într-o întâlnire moderată de Dinu Flămând.

România, Italia și Grecia s-au întâlnit într-o succesiune de poetici, generații și sensibilități diferite. Fiecare lectură a schimbat ritmul serii și a obligat ascultarea să înceapă din nou, de la zero, odată cu următorul poem.

Pentru o parte dintre poeți, ziua începuse însă în altă grădină.

La Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”, Adrian Alui Gheorghe, Mina Decu, Robert Șerban, Gellu Dorian, Lucian Vasiliu, Grete Tartler, Rita Chirian, Ioan Matiuț și Cassian Maria Spiridon deveniseră parte din noua Grădină a Poeziei „Tudor Arghezi”, realizată în parteneriat cu mișcarea internațională Bosques de la Poesía. Câteva ore mai târziu, șapte dintre ei se aflau în Grădina MNLR, de data aceasta prin prezență și rostire. Între cele două momente s-a putut vedea aproape concret dubla existență a poeziei. Există poemul care rămâne: în carte, în memorie, într-un vers înscris într-un loc. Și există poemul efemer al lecturii, care durează cât vocea poetului și cât atenția celor care îl ascultă. Unul încearcă să învingă timpul prin permanență; celălalt, prin intensitatea clipei.

Lectura de la MNLR a adăugat acestei continuități vocile Silviei Bre, din Italia, ale poetelor Filía Kanellopoulou și Danai Sioziou, din Grecia, precum și pe cele ale Ioanei Greceanu, lui Ștefan Manasia și Tiberiu Neacșu, lărgind din nou geografia poetică a festivalului.

Dincolo de limba în care au fost scrise poemele și de generația căreia îi aparține fiecare autor, întâlnirea directă dintre poet și public rămâne una dintre experiențele fundamentale ale FIPB. Într-o lectură publică, textul nu mai este doar ceea ce se află pe pagină. Își recuperează vocea celui care l-a scris, ezitările, accentele, tăcerile și ritmul interior. Întâlnim texte venite din alte literaturi, oamenii care le-au scris şi pentru câteva minute, distanța dintre țări și limbi se reduce la distanța dintre cel care citește și cel care ascultă.

Ziua de 18 septembrie a făcut această circulație aproape vizibilă. Dimineața, poezia a prins rădăcini la Mărțișor. După-amiaza, a traversat orașul și s-a întors la voce. Dintr-o grădină în alta, poezia și-a continuat drumul.

Credit foto: Dan Marinescu