Dinu Flămând și Dimitris Kanellopoulos, între română și greacă

Uneori, întâlnirea dintre două literaturi poate fi văzută foarte simplu: o carte pleacă într-o direcție, iar alta vine din sens opus. Sâmbătă, 19 septembrie, în Grădina Muzeului Național al Literaturii Române, două antologii au făcut vizibil acest drum în ambele sensuri: „Ploaia în amintirea norului” de Dinu Flămând, apărută în 2026 la Editura Oropedio din Atena, în traducerea în limba greacă a lui Dimitris Kanellopoulos, și „Exilat în utopia” de Dimitris Kanellopoulos, publicată în același an la Editura Junimea.

Alături de cei doi poeți s-a aflat Nikos Vlahakis, într-o întâlnire care a pus față în față două spații poetice și două limbi între care, de această dată, schimbul s-a produs în ambele direcții.

Traducerea volumului lui Dinu Flămând are o particularitate care dă întâlnirii o dimensiune aparte: traducătorul este el însuși poet. Dimitris Kanellopoulos nu trece poemele din română în greacă numai prin filtrul cunoașterii limbii, le trece prin propria experiență a scrisului. Într-un asemenea proces, traducerea presupune deopotrivă fidelitate și alegere, apropiere de text și capacitatea de a-i regăsi respirația într-o altă limbă.

În sens invers, apariția în România a antologiei „Exilat în utopia” deschide cititorului român accesul către poezia lui Dimitris Kanellopoulos și către un univers literar format într-un alt spațiu cultural. Cele două cărți au făcut astfel mai mult decât să aducă împreună doi autori. Așezate una lângă cealaltă, ele au vorbit despre una dintre relațiile esențiale ale literaturii: aceea în care o limbă acceptă să facă loc alteia.

Prezența lui Nikos Vlahakis a completat această punte româno-greacă, într-o ediție FIPB în care poezia greacă a avut o prezență consistentă, prin autori, lecturi și apariții editoriale. Dacă traducerea este adesea descrisă drept o trecere, întâlnirea din Grădina MNLR a arătat că trecerea nu trebuie să aibă un singur sens. Un poet român poate ajunge la cititorul grec, iar un poet grec la cititorul român, fiecare păstrându-și limba și primind, în același timp, șansa unei noi existențe într-o alta.

Două antologii, două limbi și același drum parcurs în ambele sensuri. Poate că așa începe, de fapt, un dialog adevărat între literaturi.

Credit foto: Dan Marinescu