Dominik Ela Bárt și poezia ca experiență

Ce se întâmplă cu un poem atunci când cuvintele nu mai sunt singure? Când alături de ele apar sunetul, zgomotul alb, ritmul și prezența celui care le rostește? Sâmbătă, 19 septembrie, în Grădina Muzeului Național al Literaturii Române, poetul ceh Dominik Ela Bárt a propus o întâlnire cu poezia aflată la granița dintre text și experiență sonoră. Alături de el s-a aflat Mircea Dan Duță, traducătorul poemelor sale, iar dialogul a fost moderat de Gabriela Georgescu, din partea Centrului Ceh.

Performance-ul lui Dominik Ela Bárt a pornit de la cuvânt, dar nu s-a oprit la el. Limbajul și sunetul au funcționat împreună, zgomotul alb intervenind în spațiul rostirii și modificând felul în care poemul putea fi perceput. Vocea, ritmul și textura sonoră au devenit astfel elemente ale aceleiași construcții. Sunetul poate accentua un cuvânt, îl poate acoperi sau îl poate face să reapară altfel; poate crea tensiune, distanță sau continuitate. Poezia se mută astfel dinspre lectura exclusiv semantică spre o experiență în care participă simultan mai multe forme ale percepției.

Performance-ul a fost urmat de o discuție despre „Eu și bigbitu’ meu – Antologie de poezie cehă tânără”, dar și despre creația lui Dominik Ela Bárt. Prezența lui Mircea Dan Duță a adus în conversație și perspectiva traducătorului, esențială atunci când o poezie atât de legată de sonoritate trebuie să treacă într-o altă limbă.

Cum traduci un text în care sensul nu se află numai în cuvinte? Ce poate fi transferat și ce rămâne legat inevitabil de sonoritatea limbii în care poemul a fost scris? Traducerea devine, într-un asemenea caz, mai mult decât căutarea echivalențelor lexicale: trebuie să țină seama de ritm, intensitate și de relația dintre voce și text.

Discuția cu publicul a completat întâlnirea, deschizând către întrebări despre creația poetului și despre direcțiile unei generații tinere de autori cehi.

Evenimentul, organizat în parteneriat cu Centrul Ceh, a continuat una dintre direcțiile vizibile ale acestei ediții FIPB: explorarea formelor prin care poezia părăsește, temporar, spațiul paginii și intră în relație cu alte limbaje artistice. În cazul lui Dominik Ela Bárt, întrebarea a fost cât de mult poate deveni el parte din ea. Uneori, pentru a auzi altfel un cuvânt, trebuie să ascultăm și zgomotul din jurul lui.

Credit foto: Dan Marinescu