Două dimineți ale poeziei. Nikos Vlahakis și José Manuel de Vasconcelos în Grădina MNLR

Uneori, două cărți așezate una lângă alta în programul unui festival încep să vorbească între ele înainte ca autorii să o facă. Trezindu-mă în zori cu aforisme și Vremea dimineților nesfârșite au în comun, aproape întâmplător, aceeași imagine: dimineața. Într-o carte este clipa trezirii, în cealaltă pare să capete durata unei lumi.

Joi, 17 septembrie, de la ora 16.30, în Grădina Muzeului Național al Literaturii Române, Festivalul Internațional de Poezie București a adus împreună două volume și două spații literare europene, prin întâlnirea dedicată poetului grec Nikos Vlahakis și lansarea volumului Vremea dimineților nesfârșite, de José Manuel de Vasconcelos.

Alături de autori s-a aflat Valentin Ajder, directorul Editurii Eikon, iar întâlnirea a fost moderată de poetul și traducătorul Dinu Flămând.

Volumul lui Nikos Vlahakis, Trezindu-mă în zori cu aforisme, apărut la Editura Eikon, în traducerea din limba greacă și cu Prolegomene de Angela Bratsou, aduce în limba română o scriitură în care concentrarea aforistică și expresia poetică se întâlnesc. Forma scurtă obligă cuvântul la precizie, iar gândul trebuie să-și găsească locul într-un spațiu redus fără să-și piardă reverberația.

Alături de el, Vremea dimineților nesfârșite, de José Manuel de Vasconcelos, a deschis către publicul bucureștean un alt teritoriu poetic. Așezarea celor două volume în aceeași întâlnire a făcut posibil un dialog între sensibilități și tradiții literare diferite, unite prin acea circulație a poeziei dintr-o limbă în alta pe care festivalul o urmărește de la o ediție la alta.

Prezența lui Valentin Ajder a adus în conversație și rolul editorului în această călătorie. O carte străină nu ajunge la cititorul român numai prin întâlnirea fericită cu un traducător. În spatele ei există alegerea editorială, încrederea într-un autor, pregătirea textului și disponibilitatea de a-i oferi o nouă viață într-un spațiu cultural diferit. Dinu Flămând, el însuși poet și traducător, a putut așeza firesc întâlnirea sub semnul acestei duble experiențe: poezia scrisă și poezia trecută dintr-o limbă în alta.

Festivalurile internaționale creează adesea asemenea apropieri pe care geografia nu le-ar face evidente. Grecia și Portugalia se află la două margini ale continentului european. În Grădina MNLR, distanța dintre ele s-a măsurat însă în câteva pagini, în câteva poeme și în timpul necesar pentru ca o voce să fie ascultată de cealaltă.

Și poate că nu a fost cu totul întâmplător că ambele cărți au adus dimineața în titlu. Literatura are această stranie putere de a face să se întâlnească imagini născute departe una de alta. Două cărți, două limbi, două margini ale Europei și două dimineți diferite. La București, pentru o vreme, au început în același loc.

Credit foto: Dan Marinescu