Glisează meniul stânga/dreapta
22 septembrie 2020 — Evenimente
Nichita Stănescu debutează cu volumul „Sensul iubirii” (1960) într-o perioadă în care literatura română părăsea poezia angajată ideologic, tendențioasă și iniția o recuperare a unei tradiții estetice, abandonate la finele anilor ’40. Apariția acestui volum a avut un rol extraordinar în acea perioadă: autorul publica la o editură de stat un volum care discredita șabloanele epocii, detașându-se în mod clar de reducționismul angajat politic și de militantismul poeților sistemului: A. Toma, Mihai Beniuc, Dan Deșliu și alții. Începând cu al doilea volum, „O viziune a sentimentelor”, autorul construiește o cosmogonie expresionistă, o „replică” la adresa poeziei propagandistice care se afla, în acel moment, 1964, în agonie.