Grădina Poeziei: Cireși pentru memorie și viitor, la Mărțișor

În dimineața zilei de vineri, 19 septembrie 2025, Festivalul Internațional de Poezie București a părăsit agitația urbană a centrului Capitalei pentru a regăsi liniștea simbolică a unei grădini cu adânci rezonanțe culturale: Casa Memorială Tudor Arghezi – Mărțișor. Aici, într-un loc în care poezia locuiește organic de ani buni, s-a desfășurat ceremonia Grădinii Poeziei Tudor Arghezi, un moment de intensă semnificație artistică și simbolică.

Evenimentul a marcat plantarea cireșilor-poeți, fiecare purtând numele unuia dintre invitații internaționali prezenți în acel moment la festival. Aceștia au fost: Sántha Attila (România), Bengt Berg (Suedia), Denver Butson (SUA), Martina Caluori (Elveția), Sylvestre Clancier (Franța), Elisa Donzelli (Italia), Kata Győrfi (România), Marco Fazzini (Italia), Dinu Flămând (România), Adriana Hoyos (Spania), Krzysztof Katkowski (Polonia), Clyo Mendoza (Mexic), Ioana Nicolaie (România), Simona Popescu (România), Grégory Rateau (Franța), Víctor Rodríguez Núñez (Cuba), Christian Sinicco (Italia), Jaromír Typlt (Cehia), Mircea Martin (România), Vasile Gribincea (România), Ioan Pintea (România), alături de directorul general al Muzeului Național al Literaturii Române, Ioan Cristescu.

Gestul plantării unui cireș pentru fiecare poet nu este unul pur decorativ sau festiv. El face parte dintr-un proiect internațional intitulat „Bosques de la Poesía” (Pădurile Poeziei), inițiat în 2020 în Villa Carlos Paz, Argentina, de scriitorii Leopoldo „Teuco” Castilla, Pedro Solans și Aldo Parfeniuk. Acest proiect, derulat în America Latină și Spania, și-a propus să transforme poezia într-un gest viu, durabil, cu valoare de memorie, ecologie și comuniune colectivă.

Prin plantarea acestor cireși în grădina poetului Tudor Arghezi – el însuși un creator profund legat de natură și limbajul vieții – poeții contemporani și-au lăsat nu doar o urmă simbolică, ci și una concretă. Fiecare copac va purta o plăcuță cu numele poetului, devenind o parte din peisajul grădinii, dar și din istoria viitoare a locului. În acest mod, poezia depășește perisabilitatea lecturii și devine materie vie, înrădăcinată în pământul unde altădată Arghezi „desfunda rădăcinile cuvântului”.

Evenimentul a fost posibil datorită colaborării cu Ambasada Argentinei, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni, dar și prin efortul comun al Mișcării Internaționale Bosques de la Poesia și al Asociației Culturale Ibero-americane, care promovează conceptul de păduri poetice în spiritul memoriei durabile și al conștientizării ecologice.

Mai mult decât o simplă ceremonie, momentul de la Mărțișor a fost o afirmație tăcută și simbolică a poeziei ca formă de continuitate: dincolo de pagină, dincolo de timp, dincolo de traducere. Într-o lume aflată într-o criză de rădăcini, acest gest ne reamintește că poezia poate fi plantată. Și poate crește.

Credit foto: Dan Marinescu

Filmare și montaj: Alex Ursu