O seară de lecturi în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”

Există o diferență subtilă între poemul citit în singurătate și poemul ascultat în vocea celui care l-a scris. Pe pagină, cititorul îi împrumută propriul ritm. Într-o lectură publică, poezia își recuperează respirația autorului, pauzele, accentele și tăcerile. Pentru câteva minute, cuvântul scris devine prezență.

Marți, 15 septembrie, Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” a găzduit una dintre amplele seri de lecturi ale Festivalului Internațional de Poezie București, reunind poeți din România, Republica Moldova, Croația, Lituania, China și din spațiul româno-american. Întâlnirea a fost moderată de Vasile Gribincea și a construit, poem după poem, o geografie literară în care limbile, generațiile și experiențele diferite au putut exista împreună.

Au citit Dan Mircea Cipariu, Andrew Davidson Novosivschei, Ioana Diaconescu, Ivan Herceg, Mircea Măluț, Andrei Novac, Olimpiu Nușfelean, Laura Francisca Pavel, Ioan Pintea, Adrian Popescu, Bogdan O. Popescu, Antanas Šimkus, Wu Shaodong, Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski și Darija Zilic.

Șaisprezece poeți și, inevitabil, șaisprezece moduri de a locui poezia. Voci venite din spații culturale diferite, sensibilități și generații diferite au alcătuit un mozaic de experiențe poetice. De la un autor la altul s-au schimbat ritmul, tonalitatea și imaginarul, iar fiecare lectură a cerut publicului o nouă disponibilitate de a asculta.

Aceasta este una dintre frumusețile lecturii publice. Nu mai putem reveni asupra versului așa cum întoarcem pagina unei cărți. Îl primim în timpul rostirii lui. Poezia devine efemeră, aproape asemenea teatrului: există în voce, în liniștea dintre două poeme, în atenția sălii și în întâlnirea irepetabilă dintre cel care citește și cei care ascultă.

În Aula BCU „Carol I”, un spațiu legat prin însăși existența sa de carte și de memoria culturii, această succesiune de voci a căpătat o rezonanță aparte. Cărțile păstrează cuvintele; lectura le redă, pentru o clipă, corpul și sunetul.

Prezența poeților din Croația, Lituania, China și Republica Moldova, alături de autorii români, a reamintit totodată una dintre mizele esențiale ale Festivalului Internațional de Poezie București. Un festival internațional nu înseamnă numai aducerea laolaltă a unor nume și a unor literaturi. Înseamnă posibilitatea de a asculta lumea prin vocile celor care o scriu, iar poezia are nevoie tocmai de asemenea întâlniri. Poemul cere timp, atenție și disponibilitatea de a asculta până la capăt.

Seara din Aula BCU „Carol I” a fost alcătuită tocmai din asemenea momente. Un poet s-a ridicat, și-a citit poemul, apoi a făcut loc unei alte voci, unei alte limbi, unei alte experiențe. Fără ca diferențele dintre ele să trebuiască anulate. Poezia nu are nevoie ca toate vocile să semene, are nevoie ca fiecare dintre ele să poată fi auzită.

Credit foto, filmare: Gryg Stoica