„Poezie și creație” #144 | Cătălina Beța și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este Cătălina Beța. Nu a luat nimic de-a gata, a muncit și a plătit fiecare bornă kilometrică a drumului ei în această viață. O prezenţă vocală tulburător de curată, expresivă şi fermecătoare, o voce care „îmbracă în catifea”, revelând prin cântul ei un suflet de o delicateţe rară. Cântăreaţă şi compozitoare, experimentând mai multe genuri muzicale (electro şi jazz, bossa nova şi chorus, folk, blues), Cătălina Oana Beţa a făcut cunoştinţă cu jazz-ul în perioada facultăţii, în Iaşi, şi s-a îndrăgostit iremediabil de bogăţia inepuizabilă a acestui gen muzical. A câştigat premii importante la concursurile muzicale la care a participat. După ce a terminat facultatea, s-a retras câţiva ani din viaţa muzicală. În 2008 s-a mutat în Bucureşti şi a revenit la vocaţia ei, muzica. O voce de catifea pură, sensibilă, plină de subtilităţi şi nuanţe, își lasă amprenta personală în fiecare sunet. O prezență deja cunoscută și îndrăgită pe scena muzicii underground bucureștene, are o bogată activitate concertistică în Bucureşti şi în ţară.

„Nu am cum să enumăr aici Oamenii întâlniți și cât de profund m-au marcat. Pot doar să enumăr câteva întâlniri absolut solare cu oameni care aduc lumina (unul dintre acești Oameni ești tu, Loreta), oameni al căror nume este Iubire, cu tot ce înseamnă la modul absolut Iubirea. Un astfel de Om a fost și Gyuri Pascu, întâlnit întâmplător într-un bar, la primul meu concert în București. El m-a «adoptat» pe loc și s-a luptat cu demonii mei ca să mă redea pe mine mie însămi, ca să-mi aducă aminte că sunt, ce sunt și ce am de făcut. Apoi, am câteva persoane în viața mea (câteva prietene, Muntenii, Fertigii și alte câteva persoane) care intră tot la categoria «Oameni» și îmi ating inima, viața. Și, ca să fiu clișeică, m-a marcat profund întâlnirea cu tatăl meu. Mă marchează și întâlnirea cu mama mea, pe care, o dată cu trecerea anilor, o văd în alte chei. Apoi întâlnirea bunicii mele a fost ca lecturarea unui roman fantastic”, mărturisește Cătălina Beța.

„Depun eforturi uriașe de a-mi construi o rutină a muncii. Acesta este și motivul pentru care în 2016 am dat examen și am fost admisă la UNMB (Conservator): am vrut să dobândesc această rigoare a studiului zilnic pe care muzicienii o au și asta îi face să fie «eficienți», să fie compleți sau să aibă instrumentele «corecte» pentru a se completa. Traseul meu muzical, însă, este unul atipic și sinuos: am alte studii și ani buni am avut tot felul de joburi care mi-au ocupat aproape tot timpul, iar faptul că aveam cântări dese și eram invitată să cânt era un fapt curios pentru mine și habar nu aveam cum să mă pregătesc pentru asta. Din 2013, de când am decis să mă dedic muzicii (la îndemnul bunului prieten Gyuri Pascu și al altora și mai ales conform dorului meu interior), am încercat să-mi construiesc o rutină zilnică de audiții, «studiul» unor piese, alcătuirea unui repertoriu, lecturarea unor materiale de teorie muzicală sau istorie a muzicii. Cele mai multe zile includ și activități logistice legate de programarea concertelor, conturarea proiectelor, realizarea prezentărilor și comunicarea cu organizatorii, întâlniri de lucru, upgradarea platformelor online pe care pot fi vizibilă – site, pagină de facebook. Zilnic există lectură (poezie sau proză) și săptămânal au loc repetiții și participarea, ca auditor, la un concert live. Pe acest fond, se insinuează anual perioade de depresie sau insomnii, când sunt mai puțin productivă. Dar poate că au și ele rolul lor și lucrurile trebuie să fie așa cum sunt. Și apoi, mai există și viața în sine”, spune Cătălina Beța.

Imagine și montaj: Dan Marinescu

Credit foto: Dan Marinescu

Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: