„Poezie și creație” #162 | Vivi Drăgan Vasile și Loreta Popa

Invitat astăzi la „Poezie și creație” este Vivi Drăgan Vasile, prolific operator român de film. Cariera sa durează de peste 40 de ani, având aproape 60 de filme la activ, cu numeroase premii pentru imagine. A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa operator de film, în 1973. A predat ca profesor invitat la Academia de Teatru și Film între anii 1990-1994. A lucrat cu cei mai importanți regizori. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum „Drumul oaselor” (1980), „Înghițitorul de săbii” (1982), „Pe malul stîng al Dunării albastre” (1983), „Horea” (1984), „Moromeții” (1987), „Cuibul de viespi” (1987), „Secretul armei… secrete!” (1989), „Stare de fapt” (1995), „Filantropica” (2002), „Occident” (2002), „Furia” (2002), „Cealaltă Irina” (2008), „Nunta mută” (2008), „Caravana cinematografică” (2009) și „Despre oameni și melci” (2011). A fondat în anul 1992 Fundației Arte Vizuale, fiind directorul ei executiv.

„Am ajuns la Institutul de Documentare Tehnică, lucram la ceea ce se numea Laboratorul Foto. Acolo se copiau reviste străine, se traduceau și se făceau poze după ele, vorbim de reviste tehnice, și se ofereau la documentare pentru inginerii noștri. Acolo developam niște filme. Am făcut un liceu foarte serios și drag mie, Gheorghe Lazăr, dar am trecut ca gâsca prin apă, fiind superficial cât cuprinde. Primul meu gând, absolut stupid, a fost să fac Filosofie. Păi, la aia trebuia carte. La Drept erau nu știu câți pe un loc. O nenorocire. Am dat la Institutul Pedagogic – Filologie, unde se făceau trei ani. La scris am luat un 5 amărât. Profesorul chiar m-a întrebat la oral: «Nu-i așa că n-ai citit nimic?». În școală am citit haotic și pe nerăsuflate, amestecat așa. Am fost foarte tușat de Salinger, când am citit «De veghe în lanul de secară». Era prima dată când citeam altceva decât ce trebuia pentru lectura obligatorie pentru școală. Avea un fel de suprarealism, avea ceva din care să înveți. Erau acolo imagini spectaculoase. Citisem Caragiale. Era fan Bacovia, și nu Eminescu. Am intrat printre ultimii. Am fost repartizat la Biblioteconomie, urmând ca la absolvire să primesc patalama de bibliotecar. M-am întâlnit la deschiderea școlii cu un prieten care mi-a spus: «Ce bine că am intrat, după ce terminăm, putem să stăm într-o bibliotecă, liniștiți!». Când am auzit, m-am dus și mi-am scos actele. Nu era genul meu să stau în bibliotecă. Au urmat trei ani cu tot felul de munci, am fost chiar profesor – suplinitor într-un sat de ceangăi, apoi, laborant foto, cum spuneam. În fiecare an răsfoiam cartea de admitere. Eram interesat unde nu trebuie școală. La Regie trebuia un pic de română și restul erau probe practice. M-am întors în București, urma să mă căsătoresc. Am zis să mai încerc o dată. Nu s-a dat Regie în acel an. Am văzut că nu aveam de învățat decât de fizică și optică și m-am gândit să fiu operator de film”, mărturisește Vivi Drăgan Vasile.

Filmare și montaj: Dan Marinescu
Credit foto: Dan Marinescu
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți aici „Poezie și creație”: