„Poezie și creație” | Ada d’Albon și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este actrița și scriitoarea Ada d’Albon, care, la 24 iulie 2021, a lansat la Muzeul Național al Literaturii Române cea mai recentă carte a sa, „Für Elise”, apărută la Editura Eikon. Actrița Ada d’Albon a părăsit România în 1981 pentru Franţa, împreună cu soţul ei, regizorul Laurenţiu Azimioară, presaţi fiind de autorităţile comuniste. Nepoată a lui Mihail Sadoveanu, Ada d’Albon s-a văzut nevoită să înceapă o nouă viaţă artistică în Franţa, dar în toţi aceşti ani i-a fost continuu dor de România. A şi scris în volumul „Ultima vară în Bretania. Istoria unui exil“, publicat la Curtea Veche, despre universul acesta pierdut, despre casa părintească, în care îşi făceau adesea apariţia personaje interesante precum Maria Tănase, unde Mihail Sadoveanu spunea poveşti. Recitalul „Eminescu“ pe care l-a pregătit pentru lansarea de la MNLR a venit în urma unei revelații pe care actrița a avut-o: „Într-o zi mi-au revenit spontan în minte versuri răzlețe din poemul lui Eminescu, «Scrisoarea a III-a», și pentru că în acel moment mi-a vibrat în suflet țara mea cu o frumusețe desăvârșită, desăvârșire cuibărită în fiecare cuvânt al poemului, mi s-a trezit în suflet dorința arzătoare de a o împărtăși pe pământul strămoșesc cu cei care vor fi prezenți la acest eveniment”.

„Tot timpul am vrut să scriu și nu am putut, pentru că erau prea vii rănile. Ani de zile am zis că scriu, și într-o zi am spus: «Scriu orice ar fi». La mine tot ce fac este impulsiv, nu este gândit. La fel și scrisul. Stau mult la masa de scris. Tot ce mă tulbură trebuie să scriu. Tot ce mă interesează trebuie să scriu. Pentru mine scrisul nu este durere, este voluptate, chiar dacă scriu lucrurile cele mai sinistre. Teatrul, muzica, scrisul înseamnă voluptate pentru mine”, spune Ada d’Albon.

„Astăzi avem informații de pe tot globul în momentul în care se petrec lucruri, cu comentarii contradictorii, cu o plăcere deosebită de a pune în evidență răul. Avem multe laturi excepționale care nu sunt puse în evidență. Pe mine asta mă deranjează. Nu suntem un popor blestemat, există și oameni extraordinari. Este a patra oară când vin aici, în România, și pot să spun că am cunoscut oameni excepționali. Nu pot să-i numesc pe toți, pentru că ar însemna să sar pe cineva și mi-e frică”, afirmă actrița. „Pentru mine, pandemia a fost o binefacere, pentru că am scris câte 17 ore la masa de scris și două ore noaptea. Mi-e dor de tot când mă gândesc la România. Mi-a fost dor din prima zi în care am plecat departe de ea. Când aud mierle cântând dimineața îmi aduc aminte de Snagov. N-am căzut în genunchi, nu m-am uitat niciodată la un cireș cum înflorește, dar sufletul meu a căzut în genunchi de multe ori în fața frumosului”, mărturisește Ada d’Albon.

Filmare și montaj: Alex Ursu

Proiect realizat și coordonat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: