„Poezie și creație” | Adina Cezar și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este Adina Cezar, coregraf, personalitate unică a dansului românesc. S-a născut la 22 mai 1941 în localitatea Călimănești și a absolvit Liceul de Coregrafie din București în 1957. În același an își începe activitatea de balerină la Opera Română din București. Un eveniment important a fost cooptarea sa ca prim-balerină în echipa care a prezentat în premieră mondială adaptarea coregrafică a piesei de „Marteau Sans Maitre”, de Pierre Boulez, în anul 1965, la Festivalul Champs Elysees, Paris. A avut privilegiul de a fi bursieră în școli prestigioase de balet precum Rambert School of Ballet Londra de la Londra și a studiat cu Gleen Tetley, Marija Churiel sau Pina Bausch. A lucrat îndeaproape cu Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu, Cornel Todea, Silviu Purcărete, Iulian Mihu și a predat ca profesor invitat la școli de dans prestigioase din toată lumea.

În anul 1973 a fondat, alături de coregraful Sergiu Anghel, grupul de dans „Contemp” și în același an a avut loc primul spectacol din seria „Nocturn” la Teatrul Țăndărică, București. În perioada 1992-1994, Adina Cezar, a activat ca lector colaborator la Academia de Teatru și Film din București. Ca pedagog, la Liceul de Coregrafie din București, a format generații de profesioniști precum Vava Ștefănescu, Răzvan Mazilu, Mihai Mihalcea și Liliana Iorgulescu. Este, din 2000, Cetățean de Onoare al Venezuelei – Provincia Lara. Din anul 2014 este profesor asociat la Universitatea Națională de Arte București.

„Ca absolvenți ai Liceului de Coregrafie eram privilegiați. Se construise de curând clădirea nouă a Operei Române, realizată de arhitectul Doicescu într-un stil foarte elegant, totul mirosea a nou. În contextul acelor ani, Opera era un paradis. Aici veneau spectacole de balet din Rusia, vedete ca Plisețkaia, Dudinskaia. În anii aceia s-au pus în scenă «Giselle», «Frumoasa din pădurea adormită», «Lacul lebedelor», niște spectacole fabuloase. Directorul Operei era Mihai Brediceanu, care venea dintr-o familie galonată din punct de vedere intelectual. A fost un foarte bun român, care și-a pus toate relațiile la bătaie pentru Operă. A reușit să ducă la Paris opera «Oedipe» a lui George Enescu. Tot atunci a fost prezentat la Paris în premieră mondială, la Festivalul de dans, spectacolul «Marteau Sans Maitre», de Pierre Boulez, în care am dansat ca solistă. Viața mea într-un fel, până la un moment dat, a fost o avalanșă de noutăți copleșitoare, din punct de vedere cultural. Pe atunci, studenții făceau figurație la Operă, primeau și niște bani, dintr-odată se ridica nivelul cultural ulterior al viitorilor medici, ingineri. Este important ca noile generații să aibă idoli. Trecea pe lângă noi Dina Cocea, care fost căsătorită cu Mihai Brediceanu. Mi-amintesc că rămâneam înlemnită. Ce personalitate! Bine, și venea dintr-o familie de intelectuali. Astfel de oameni m-au marcat și m-au format. Era o formă de a vrea să fiu ca… Am tânjit mereu spre înălțimi. Numai vârfuri”, mărturisește Adina Cezar.

„Am făcut turnee, am văzut multe țări, dar cel mai mult mi-a plăcut Venezuela. Acolo am găsit un popor extrem de sărac, dar inimos, oameni care îşi trăiesc foarte intens viața. Am întâlnit oameni cărora apele le luaseră casa lor de lut, iar ei se interesau dacă noi aveam ce mânca. Acesta este spiritul poporului venezuelean, sunt valori umane pe care noi le-am pierdut”, spune Adina Cezar. Din discuția cu Adina Cezar se desprinde ideea că dansul se adresează spectatorilor la un nivel profund, emoțional și direct, este locul de întâlnire al spiritelor libere, pământ al făgăduinței pentru adevărații creatori. Dansul  eliberează din strânsoarea corpului scânteia noastră divină.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Proiect realizat și coordonat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: