„Poezie și creație” | Alexandru Preda și Loreta Popa

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Marin Preda, iar Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Ministerul Culturii, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Romfilatelia și revista Timpul, organizează, în zilele de 4 și 5 august, la sediul expoziției de bază din Strada Nicolae Crețulescu 8, o serie de evenimente dedicate Centenarului Marin Preda. Drept urmare l-am invitat la „Poezie și creație” pe Alexandru Preda, fiul scriitorului Marin Preda, mai ales că anul trecut, Muzeul Național al Literaturii Române a primit din partea acestuia o donație uimitoare, admirată de vizitatori în cadrul expoziţiei de bază din Strada Nicolae Creţulescu 8. Este vorba despre servieta diplomat marca Samsonite pe care Marin Preda a achiziționat-o de la Paris, împreună cu o pălărie și un stilou cu peniță din aur. Servietei i s-a adăugat un manuscris din arhiva familiei, un articol, în fapt, numit „Obstacole în calea lecturii”.

Alexandru Preda este fiul cel mic al scriitorului Marin Preda, despre a cărui moștenire vorbește cu modestie. Cântă la patru instrumente, compune sau produce muzică în studioul lui de înregistrări. Și-a pierdut tatăl când avea doar 9 ani, dar a învățat din cărțile tatălui său multe lucruri. Când are ceva să-i spună îi scrie câte o scrisoare. Pe una dintre acestea a citit-o anul trecut în cadrul evenimentului dedicat lui Marin Preda de Muzeul Național al Literaturii Române la împlinirea a 99 de ani de la nașterea marelui scriitor. A dat la Jurnalism, s-a apucat de scris, dar avea sentimentul că este judecat prin prisma numelui pe care îl poartă. Acum are un blog de seriale pe care le recomandă în manieră personală, serialex.ro.

„Poezia este literatură scrisă condensat. Dacă într-un paragraf de zece rânduri aș putea să-mi expun o stare sufletească, un tumult, în poezie trebuie să fac asta în două versuri, ceea ce mi se pare foarte greu. Nu pot să spun că sunt un cititor de poezie, un pasionat, dar îmi place Nichita Stănescu pentru că mă surprinde de fiecare dată. Se știe că Nichita mai scria pe șervețele, înconjurat de prieteni. Tata condamna lucrul acesta, în ghilimele, el fiind consecvent ideii lui că scriitorul trebuie să scrie la masă și nu aiurea. «Cum, monșer, să scrii pe șervețele? Să stai acolo, să te doară coatele». Poate de aceea nu bătea la mașină, pentru că el credea că manuscrisele trebuie să fie scrise de mână”, afirmă Alexandru Preda.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: