„Poezie și creație” | Maria Gheorghiu și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este cantautoarea Maria Gheorghiu, care a păşit la 8 ani pe drumul muzicii pentru că știa că doar acesta era cel potrivit pentru ea. De atunci duce zilnic bătălii cu ea însăşi, cu ipocrizia şi ignoranţa unora, cu frustrările şi răutăţile altora, cu furia. De foarte multe ori a fost luată prin surprindere, dar de fiecare dată când a căzut s-a ridicat şi a mers mai departe. De multe ori a simţit că nu are de ce să se mai agaţe, dar a depăşit acest obstacol descoperind că singurul care i-a fost mereu aproape era, de fapt, Dumnezeu. O descoperire importantă care a transformat-o în omul puternic de astăzi. Muzica este raţiunea ei de a fi, o trăieşte cu toată fiinţa ei. A plâns, a zâmbit fericită, a avut şansa de a arăta tuturor harul primit şi a făcut-o la modul perfect pe scene importante ale ţării şi ale lumii, singură sau împreună cu oameni aleşi să se dăruiască. Realizează emisiuni la Radio București FM, face parte din juriile a nenumărate concursuri de muzică folk pentru copii şi tineri, încercând să ajute şi să promoveze creaţia. Dintre albumele apărute până acum pe piața muzicală amintim „Lacrimi în flăcări“, „Canon şi Maria Gheorghiu“, „Pe la case luminate“, „Floare de vârtej“, „Timp netrăit“, „Curcubeu”, „De 20 de ani OM BUN” și „Câmp de lavandă”.

„Mă simt incapabilă să mă revolt cu adevărat asistând cum ipocrizia, demagogia şi prostia au devenit cap de afiş în spectacolul vieţii. Spun asta şi pentru că am învăţat pe propria-mi piele că adevărul este incomod. Prietenul meu, poetul Adrian Suciu, spune că libertatea e dată de lungimea lanţului; nimic mai adevărat. România e lacrima mea. Este în fiinţa mea profundă şi tot ceea ce fac, fac în numele ei. Cel care ia în derâdere dragostea de ţară, nu o merită. Am apărat-o mereu, chiar şi atunci când unii au încercat să-mi demonstreze că e plină de hoţi, de borfaşi, de curve şi nespălaţi. Ştiu, sunt cuvinte dure, dar exact aşa o văd unii şi ce e mai grav, defilează cu asta prin lume”, mărturisește Maria Gheorghiu.

„De la poezie a început aventura mea în muzica folk, altfel poate aș fi ales scena muzicii clasice. Am fost membră a Cenaclului Atheneum din Reșița. Acolo am observat că poezia cântată are un impact mai mare la public și am ales această formă de a o prezenta. Făcusem pian, chitara era însă altceva. Am vrut să compun și eu. Am «furat» câteva acorduri urmărindu-i pe colegii mei și am vrut să am și eu cântecele mele. Cel dintâi l-am compus pentru bunica mea, pe care am iubit-o foarte mult și am simțit că este îngerul meu și toată viața mea de copil mi-am dorit ca atunci când voi îmbătrâni să fiu asemeni ei. Era o femeie blândă, frumoasă, înțeleaptă care știa întotdeauna să aplaneze orice cu un zâmbet, să-ți vorbească doar uitându-se la tine. Voiam să fiu ca bunica mea, un înger de lumină. Cântecul meu dintâi chiar așa se numea: Flori de lumină”, spune Maria Gheorghiu.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: