Poezie și creație | Maria Ploae și Loreta Popa

În Duminica Floriilor, când primim ramura de salcie, gândindu-ne că ea este semnul vieții, al renașterii, al statorniciei inimii noastre, invitată la „Poezie și creație” este actrița Maria Ploae. Model de autenticitate şi sensibilitate, de o modestie specifică marilor spirite, Maria Ploae și-a demonstrat încă de la debut talentul. S-a născut la 19 februarie, într-o familie cu cinci copii, fiind cea mai mare dintre aceștia. La vârsta de 12 ani s-a stabilit în Bucureşti, visând la momentul în care avea să devină actriță. Visul i s-a împlinit în 1972, când a intrat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Era studentă când a descoperit-o Mircea Veroiu și i-a oferit rolul din „Dincolo de pod”, iar după acest succes cariera sa a urmat o curbă ascendentă, „Pintea”, „Toamna bobocilor”, „Dumbrava minunată”, „Ștefan Luchian”, „Întoarcerea din iad”, „Promisiuni”, „Cuibul de viespi” sau „Faimosul paparazzo”. Maria Ploae are o pasiune pentru poezie și crede că în fapt este un leac pentru suflet. Are trei copii din căsătoria cu regizorul Nicolae Mărgineanu, cu care face echipă bună de ani întregi.

„Eram încă elevă de liceu în clasa a-X-a când am recitat «Floare albastră» a lui Mihai Eminescu la un cenaclu unde erau doi regizori, care, după ce m-au ascultat, mi-au zis că trebuie să dau la teatru. Acela a fost momentul în care am conștientizat că aș putea să fac din asta o carieră. Întâlnirea cu Mircea Veroiu a fost pentru mine definitorie. De la el am învățat ce înseamnă să fii actriță de film. Modul lui de a discuta cu actorii, de a se comporta, de a explica m-a marcat foarte tare. În «Dincolo de pod» am jucat alături de actori minunați precum Ion Caramitru, Leopoldina Bălănuță și Irina Petrescu”, mărturisește Maria Ploae.

Actrița crede cu tărie în căldura și pacea din familie. „Sunt foarte fericită atunci când totul în familie merge bine, când există armonie, când reușesc să-mi fac meseria bine și când rolurile pe care le joc sunt pe placul meu. Sunt cea mai fericită pentru că pot să aleg să joc ce-mi place, că nu trebuie să fac nici un fel de compromis. Noi, actorii, suntem foarte sensibili și avem nevoie de încrederea celor din jur, a partenerilor, a regizorilor. Cred că fără credință suntem foarte goi și foarte slabi, vulnerabili. Cred că atunci când chemăm în ajutor divinitatea suntem în legătură cu cele lumești și îmi doresc ca toți oamenii să se regăsească în credință”.

Filmare și montaj: Daniel-Paul Ciobanu

Fotografii: Dan Vatamaniuc

Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: