Glisează meniul stânga/dreapta
3 July 2022 — Evenimente
Invitată astăzi la „Poezie și creație” este soprana Rodica Vică. Considerată una dintre cele mai interesante voci din generația ei, Rodica Vică este foarte apreciată atât în țară, cât mai ales peste hotare. Nu avea încă 4 ani atunci când a pășit pentru prima oară pe o scenă. Acest lucru s-a datorat mamei sale, profesoară la Palatul Copiilor, locul în care, de altfel, Rodica Vică a descoperit că poate să cânte. A urmat cursuri de teatru, balet, dans, muzică ușoară și populară și studiu al viorii, pianului, dar și canto clasic. Mentor i-a fost Eleonora Enăchescu, întâlnirea aceasta stând sub semnul unei stele norocoase. Soprana Rodica Vică prețuiește nespus călăuzirea primită timp de 12 ani din partea Eleonorei Enăchescu. A învățat astfel că orice eșec de la începutul carierei poate fi depășit cu normalitate, concentrându-ne numai pe ce avea de învățat din astfel de momente de cumpănă. Este solist invitat al multor opere și filarmonici atât din România, cât și din străinătate. A debutat pe scena Operei Naționale București devreme, la numai 24 de ani, colaborând apoi permanent, interpretând roluri principale în opere din repertoriul universal. Angajamentele de operă au inclus Donna Anna în „Don Giovanni”, de Mozart (în diverse producții), Norina în „Don Pasquale”, de Donizetti, Alcina în „Alcina”, de Händel, Zima și Fatime în „Les Indes Galantes”, de Rameau (în celebra producție pariziană a lui Andrei Șerban), Regina Nopții în „Flautul fermecat”, de Mozart, Rosina în „Bărbierul din Sevilla”, de Rossini, Clorinda în „Cenușăreasa”, de Rossini, Belinda în „Dido și Aeneas”, de Purcell.
„Ador să merg la muzee, acolo este oaza mea de inspirație, acolo îmi vin cele mai bune idei pentru proiectele viitoare. Trăiesc la Viena de mai bine de nouă ani. Muzeele sunt într-o permanentă schimbare. De multe ori nici nu am timp fizic să vizitez tot ce mi-aș dori. Ador Muzeul Prado, Muzeul de Artă din Viena”, mărturisește Rodica Vică. „Este mai multă muncă, decât talent, dar cu anii, munca se transformă în bucurie, o satisfacție profesională pe care o am zi de zi în sala de studiu, într-o tot mai bună autodescoperire, așa că nu mi se mai pare greu, deși este greu. Vocea este un instrument care se dezvoltă de la săptămână la săptămână și în momentul în care începi să te descoperi și să fii atent la aceste schimbări, trebuie să muncești și mai mult pentru a o controla și mai bine. Vocea îți este cel mai bun aliat, pentru că este o relație de interdependență și de susținere. Eu trebuie să-mi iubesc vocea întru totul, inclusiv în zilele mele mai puțin bune, pentru că apar și ele, iar vocea trebuie să aibă încredere în mine că am să-i livrez tot ceea ce are nevoie, de la alimentație, la odihnă, la cercetare”, spune cunoscuta soprană.
„Cu experiența acumulată primești tot mai multe repertorii, cât mai variate. De multe ori nici nu știu de unde să pornesc, chiar dacă am destulă experiență în spate, pentru că de multe ori repertoriile sunt atât de diferite și provocatoare încât stau cu partitura în față și mă întreb: «Oare o să-i fac față acestei partituri? Oare o să-i fac o onoare acestei partituri că am primit-o pentru a o interpreta?» Este un proces complex, dar este un proces care te ține permanent în alertă. Nu prea am voie să mă relaxez, și când o fac, tot cu gândul la muzică și la viitoarele proiecte sunt”, recunoaște Rodica Vică.
Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa
Urmăriți „Poezie și creație” aici: