Invitat astăzi la „Poezie și creație” este Ștefan Lupu, actor al Teatrului Mic, care crede cu tărie că trebuie să-și păstreze curajul de a propune lucruri îndrăznețe în arta pe care o slujește, că trebuie să-și păstreze nebunia artistică și să caute și să descopere forme noi.
Născut în 1985 la Sfântu Gheorghe, județul Covasna, Ștefan Lupu este actor, coregraf și regizor de teatru-dans. A experimentat din plin dansul și nimic nu l-a împiedicat să exploreze regia și coregrafia în montări importante și temerare. Și-a început studiile la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și le-a continuat la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, următorul pas firesc fiind acela de profesor. Ştefan Lupu joacă totul până la capăt, fără reţineri, fără subtilităţi, fără explicaţii. Argumente sunt și rămân spectacolele „Aglaja”, „Apa vie”, „(D)efectul Placebo”, „Regina Maria”, „Iarna”, „Pescărușul”. Surprinde fervoarea, trepidaţia, neastâmpărul vieţii, încercând în permanenţă să doboare zidul dintre scenă şi public.
„Au fost momente neplăcute în perioada pandemiei. A fost neplăcut că am stat atât de mult timp închis în casă. Este un lucru prin care nu am trecut niciodată și, într-un fel, m-a obligat să visez. Mă bucur că am putut să fac asta. M-am tranformat și în pasăre, m-am transformat și în nor, m-am transformat într-o rază de soare și am încercat să-mi găsesc confortul. M-a maturizat în perioada aceasta și am reușit să fiu atent la lucrurile care contează cu adevărat. În toată durerea aceasta am simțit că a fost o vindecare, o lecție. Cea mai mare apropiere față de poezie am avut-o în perioada admiterii, iar admiterea mea s-a întâmplat acum mulți ani. Dansul a fost prioritar și am lăsat poezia mult mai în spate. Asta nu înseamnă că nu ascult sau nu citesc poezie”, spune Ștefan Lupu.
Filmare și montaj: Daniel-Paul Ciobanu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Un proiect coordonat și realizat de Loreta Popa
Urmăriți „Poezie și creație” aici:
