\u00cen 31 mai 1938, la doar 29 de ani, se stingea Max Blecher, un \u201epersonaj\u201d cu un destin marcat de suferin\u021b\u0103.<\/p>\n
Tat\u0103l s\u0103u, Laz\u0103r Blecher, proprietarul unei fabrici de sticl\u0103 \u0219i por\u021belanuri, \u00ee\u0219i va trimite fiul la Paris, pentru a studia medicina. Din p\u0103cate, este nevoit s\u0103-\u0219i abandoneze studiile, din pricina unei boli cumplite, tuberculoz\u0103 osoas\u0103, localizat\u0103 la coloan\u0103. Va fi internat \u00een mai multe sanatorii din Fran\u021ba \u0219i Elve\u021bia, experien\u021b\u0103 care devine subiect central \u00een prozele sale. Durerile atroce \u00eei vor \u00eencovoia trupul, dar spiritul va r\u0103m\u00e2ne viu \u0219i curajos. Prietenul s\u0103u, Sa\u0219a Pan\u0103, nota, \u00een 1947, amintindu-\u0219i de suferin\u021bele acestuia: \u201e\u00cen casa aceea, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at\u0103 de via\u021b\u0103 vegetal\u0103, l-am cunoscut pe Max Blecher. L\u00e2ng\u0103 patul \u00eenc\u0103l\u021bat cu roti\u021be am stat c\u00e2te dou\u0103-trei ceasuri, aproape \u00een fiecare s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 din acel sf\u00e2r\u0219it de prim\u0103var\u0103 1936. (\u2026) Proptea peste genunchi o sc\u00e2ndur\u0103 cu picioarele t\u0103iate piezi\u0219 \u0219i \u2013 \u00een aceea\u0219i pozi\u021bie \u00een care dormea, \u00een care m\u00e2nca \u2013 Blecher sprijinea cartea sau caietul. Frazele lui erau ciuturi grele de g\u00e2nd. Cuvinte se \u00eenl\u0103n\u021buiau legate parc\u0103 de un fluid materializat.\u201d<\/p>\n
A debutat cu versuri suprarealiste, placheta \u201eCorp transparent\u201d ap\u0103r\u00e2nd \u00een 1934, cu ajutorului lui Geo Bogza, devotat prieten care va contribui \u0219i la tip\u0103rirea celor trei romane – \u201e\u00cent\u00e2mpl\u0103ri din irealitatea imediat\u0103\u201d, \u201eInimi cicatrizate\u201d \u0219i \u201eVizuina luminat\u0103\u201d, dintre care ultimul a ap\u0103rut postum. De\u0219i a scris at\u00e2t de pu\u021bin, Blecher a avut parte de o receptare foarte bun\u0103 din partea criticii, fiind comparat de Eugen Ionescu chiar cu Franz Kafka.<\/p>\n
Romanele sale au fost traduse \u00een mai multe limbi, dar adev\u0103rata notorietate a lui Blecher va \u00eencepe dup\u0103 1990, c\u00e2nd este redescoperit de scriitorii optzeci\u0219ti. Cel mai important roman al s\u0103u este \u201eInimi cicatrizate\u201d, al c\u0103rui manuscris se afl\u0103 \u00een arhiva MNLR, roman care a devenit \u0219i subiectul unui film multi-premiat, cu acela\u0219i nume, realizat \u00een 2016 de regizorul Radu Jude.<\/p>\n
Din cauza bolii, care \u00eel imobilizeaz\u0103 la pat \u00eenc\u0103 de la v\u00e2rsta de 19 ani, scrisul s\u0103u se concentreaz\u0103 asupra propriilor tr\u0103iri, a universului interior, pe care-l exploreaz\u0103 prin viziuni, senza\u021bii, vise, halucina\u021bii, dezv\u0103luindu-l \u00eentr-o nemaipomenit\u0103 complexitate. Blecher este un caz unic \u00een literatura noastr\u0103, un scriitor care a transformat suferin\u021ba cumplit\u0103 \u00een superb\u0103 literatur\u0103. Conform lui Sa\u0219a Pan\u0103, \u00eenainte de a muri, \u00een casa sa din ora\u0219ul Roman, \u0219i-a chemat mama \u0219i i-a spus: \u201eAm tr\u0103it \u00een 29 de ani mai mult dec\u00e2t al\u021bii \u00een 100. Am c\u0103l\u0103torit, am v\u0103zut, am scris. Spune surorilor mele s\u0103-\u0219i tr\u0103iasc\u0103, f\u0103r\u0103 excese, dar s\u0103-\u0219i tr\u0103iasc\u0103 via\u021ba. S\u0103 umble pe propriile lor picioare. S\u0103 se plimbe unde sunt flori, s\u0103 culeag\u0103 flori. De mine uita\u021bi. \u0218i ve\u021bi uita. E mai bine de pl\u00e2ns l\u00e2ng\u0103 un morm\u00e2nt, dec\u00e2t de comp\u0103timit un suferind.\u201d<\/p>\n
Text de Radu B\u0103ie\u0219u, redactor \u0219i muzeograf, MNLR<\/p>\n
Foto: arhiva MNLR<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen 31 mai 1938, la doar 29 de ani, se stingea Max Blecher, un \u201epersonaj\u201d cu un destin marcat de…<\/p>","protected":false},"author":8,"featured_media":12889,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_exactmetrics_skip_tracking":false,"_exactmetrics_sitenote_active":false,"_exactmetrics_sitenote_note":"","_exactmetrics_sitenote_category":0,"footnotes":""},"categories":[9,12,10],"tags":[],"class_list":["post-12888","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-evenimente","category-evocari","category-portrete"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12888","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12888"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12888\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12890,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12888\/revisions\/12890"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/12889"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12888"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12888"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12888"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}