Poezie, tata scria noaptea. Dup\u0103 ce se l\u0103sa lini\u0219tea \u00een cas\u0103. Retras\u0103 \u00een col\u021bul ei, mama corecta sau f\u0103cea planuri de lec\u021bii \u0219i rezolva probleme de fizic\u0103. \u00cen col\u021bul meu, se presupunea c\u0103 dorm. Retras \u00een col\u021bul lui, tata \u00eenmuia tocul \u00een c\u0103limar\u0103 \u0219i scria, cu spatele la cele c\u00e2teva rafturi de c\u0103r\u021bi. De dincolo de perdeaua care ne desp\u0103r\u021bea col\u021burile, auzeam sc\u00e2r\u021b\u00e2itul muzical al peni\u021bei \u0219i ajungea p\u00e2n\u0103 la mine mirosul cernelii. Cu acest c\u00e2ntec \u0219i acest miros, am crescut, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd p\u0103rin\u021bii mei au ob\u021binut o camer\u0103 \u00een plus, iar cerneala, tocul, scrisul \u0219i tata s-au refugiat \u00een alt col\u021b al apartamentului, \u00eentre fereastr\u0103 \u0219i comoda televizorului proasp\u0103t cump\u0103rat, un Rubin. La aceea\u0219i mas\u0103, pe acela\u0219i scaun cu speteaz\u0103 \u00een semicerc \u0219i sprijinitoare de bra\u021be \u2013 dou\u0103 piese de mobilier austere, a\u0219a cum era \u0219i firea lui, auster\u0103, dar f\u0103cute din lemn, cald \u0219i neted ca sufletul lui. Acum era loc de o bibliotec\u0103 mai mare. \u00cen scurt timp, s-a umplut. Nu-l mai auzeam scriind, vedeam doar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd noaptea, prin cr\u0103p\u0103turile perdelelor care acopereau glasvandul, lumina palid\u0103 a veiozei \u2013 semn c\u0103 tata scria, dup\u0103 ce se oprea forfota diurn\u0103 \u00een cas\u0103.<\/p>\n
C\u00e2nd ne-am mutat \u00eentr-un apartament mai mare, tata \u0219i-a f\u0103cut din una din camere birou, eu am primit camera mea, iar mama \u0219i-a \u00eentins c\u0103r\u021bile, planurile de lec\u021bii, tezele \u0219i extemporalele \u00een camera de trecere, care le era dormitor, \u0219i servea de sufragerie atunci c\u00e2nd aveam musafiri. Biroul tatei \u2013 o canapea \u0219i dou\u0103 fotolii din piele, masa de lucru din lemn, scaunul cu speteaz\u0103 \u00een semicerc, o plant\u0103 cu frunze mari \u00een ghiveci, \u0219i, c\u00e2t peretele de lung \u0219i de \u00eenalt, marea bibliotec\u0103 din lemn de stejar, f\u0103cut\u0103 anume pentru acel spa\u021biu, plin\u0103 ochi de c\u0103r\u021bi, ap\u0103rute parc\u0103 din senin. Pentru scrisul \u0219i lucrul lui, tata acolo se izola, \u00een sf\u00e2r\u0219it, \u00een lini\u0219tea impus\u0103 de el. Era \u00een lumea lui de c\u0103r\u021bi, de scris. \u00centotdeauna la masa de lemn.<\/p>\n
C\u0103r\u021bile lui sunt subliniate cu creionul, \u00eensemnate, adnotate \u2013 urma trecerii lui prin lumea dintre coperte. Uneori l\u0103sa c\u00e2te un semn de h\u00e2rtie, ori un desen pe h\u00e2rtie, ori o scrisoric\u0103 pentru mama ori pentru mine, un num\u0103r de telefon notat pe-o f\u00e2\u0219ie, o noti\u021b\u0103 despre \u0219edin\u021ba ce urma s\u0103 aib\u0103 loc \u00een ziua de…, la ora de… anul nu era trecut… Semnele popasului lui.<\/p>\n
\u0218i ne-am mutat din nou. Mama, un col\u021b al ei, pedagogic \u0219i gospod\u0103resc. Eu, camera mea. Vedeam prin fereastr\u0103 strada aglomerat\u0103 \u0219i un plop care cre\u0219tea, \u00eencet, la poarta cur\u021bii. Ca \u00eentr-o rocad\u0103 nefericit\u0103, tata a primit camera de trecere (vedere spre arinul din curtea vecin\u0103) \u2013 sufragerie, c\u00e2nd aveam oaspe\u021bi, \u0219i camer\u0103 de zi, c\u00e2nd ne str\u00e2ngeam la televizor. \u00cenc\u0103 erau programe lungi, vedeam filme, seriale, patinaj artistic, emisiuni de divertisment, la acela\u0219i Rubin cump\u0103rat \u00een 1960.<\/p>\n
\u00cen noul decor, tata \u0219i-a aranjat obiectele totemice pe mas\u0103 \u2013 cutia cu creioane \u0219i pixuri, cutia cu chei, dreptunghiuri de h\u00e2rtie pentru mici \u00eensemn\u0103ri, dic\u021bionarul enciclopedic, dic\u021bionarul francez-rom\u00e2n \u0219i c\u0103r\u021bile pe care le citea \u00eentr-un moment sau altul. \u00cen spatele lui, marea bibliotec\u0103 de stejar, \u0219i \u00eenc\u0103 una mai mic\u0103. Timpul \u0219i-l dr\u0103muia \u00eentre lecturi \u0219i scris. Dup\u0103 ce \u00eenceta forfota casei… Din nou, noaptea. U\u0219ile de sticl\u0103 nu mai estompau zgomotele, a\u0219a cum f\u0103cuse micul hol din blocul de pe M\u0103r\u0103\u0219e\u0219ti col\u021b cu Magistrala. Ducea oare dorul acelei camere mici, dar izolate, din bloc?<\/p>\n
Vacan\u021bele mele \u0219i ale mamei au \u00eenceput s\u0103 fie oazele lui de lini\u0219te. Atunci scria ore \u00eentregi, at\u00e2t c\u00e2t \u00eel \u021bineau puterile, ore nocturne, diurne, f\u0103r\u0103 tensiune, relaxat.<\/p>\n
Apoi, eu am plecat de acas\u0103. Venise vremea. \u0218i tata s-a mutat \u00een camera mea. Aceea\u0219i ordine, acelea\u0219i obiecte pe masa de lucru. Veioza ori lampa cu picior. Radioul pentru \u0219tiri pe ultrascurte, \u0219i picupul pentru muzic\u0103 simfonic\u0103. Ceai cu l\u0103m\u00e2ie \u0219i zah\u0103r. Micul dic\u021bionar enciclopedic. Cutia cu agrafe \u0219i alte mici obiecte, despre care scrie \u00eentr-o poezie. Creioane \u0219i pixuri \u2013 n-a scris niciodat\u0103 cu stiloul \u0219i nici direct la ma\u0219in\u0103 (despre computer, nici vorb\u0103). Programul de teatru \u00een care \u00ee\u0219i \u021binea preg\u0103tite foile A4 t\u0103iate \u00een dou\u0103 de-a lungul. C\u0103r\u021bile pe care le citea la momentul respectiv, stivuite \u00een st\u00e2nga. Fereastra \u00een fa\u021b\u0103 \u0219i… plopul! Abia dup\u0103 plecarea mea de acas\u0103 l-a descoperit, \u00eenalt c\u00e2t casa. Trecuse pe l\u00e2ng\u0103 el ani buni, dar trunchiul \u00een cre\u0219tere nu-i atr\u0103sese aten\u021bia. C\u00e2nd l-a v\u0103zut umbrind fereastra, i-a descoperit existen\u021ba.<\/p>\n
Tata revenea \u00eentr-o izolare de care avea nevoie pentru lecturile lui, pentru scrisul lui, pentru ceea ce era numai al lui \u2013 spiritul lui creator \u0219i cuget\u0103tor. \u00ce\u0219i fixa totu\u0219i un program. Se \u00eenc\u0103rca cu energie, cu informa\u021bie, cu idei \u0219i inspira\u021bie c\u00e2teva luni, ca s\u0103-\u0219i rezerve o lun\u0103 vara, o lun\u0103 iarna, \u00een care timpul s\u0103 fie numai al lui. Atunci scria, scria, scria… apoi b\u0103tea la ma\u0219in\u0103, recitea, schimba, un alt anotimp al g\u00e2ndirii, c\u00e2nt\u0103ririi, redact\u0103rii, lecturii independente, trecea prin sita propriei cenzuri, p\u0103stra tot ce era valabil din punctul lui de vedere. Acea m\u0103sur\u0103 a calit\u0103\u021bii \u2013 poezie pur\u0103, muzicalitate, ritm, rim\u0103 \u2013 care s\u0103-l satisfac\u0103.<\/p>\n
Foile A4 se umpleau de versuri, de nota\u021bii de jurnal.<\/p>\n
O zi, o foaie.<\/p>\n
Ani \u00een \u0219ir….<\/p>\n
\u0218i ie\u0219ea din anotimpul scrisului satisf\u0103cut, cu o lumin\u0103 a eliber\u0103rii pe chip.<\/p>\n
\u201eTot ce am \u0219i sunt este spus \u00een poeziile mele\u201d, mi-a zis odat\u0103, c\u00e2nd l-am \u00eentrebat de ce nu scrie schi\u021be despre \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u0219i oameni; \u201etot ceea ce e important \u00een ceea ce m\u0103 prive\u0219te este acolo. Restu-i cancan\u201d. A\u0219a este, tot ceea ce a \u00eemplinit \u00een via\u021ba lui se afl\u0103 acolo… restul nu conteaz\u0103.<\/p>\n
Poate a sim\u021bit ceva, nu \u0219tiu, n-am apucat s\u0103-l \u00eentreb \u2013 \u00een ultimii ani, s-a gr\u0103bit s\u0103 dactilografieze tot ce nu era dactilografiat: poeme, pagini de jurnal, \u00eensemn\u0103ri; a sortat scrisori; a f\u0103cut ordine \u00een manuscrise. Mi-a pus \u00een bra\u021be totul, a\u0219a, ca s\u0103 fie, a zis el.<\/p>\n
Poezia a fost crezul lui. Nu-\u0219i putea concepe existen\u021ba f\u0103r\u0103 capacitatea de a scrie. Iar c\u0103r\u021bile au fost averea lui p\u0103m\u00e2nteasc\u0103.<\/p>\n
P\u00e2n\u0103-ntr-o zi…<\/p>\n
… c\u00e2nd l-am dus printre dealuri, de-a lungul v\u0103ii, p\u00e2n\u0103 \u00een \u201ecimitirul greu de prune\u201d din sat \u2013 locurile pe care nu le-a p\u0103r\u0103sit niciodat\u0103 cu adev\u0103rat.<\/p>\n
Text de Irina Horea
\n\u00a9Imagine\u00a0din arhiva familiei<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Poezie, tata scria noaptea. Dup\u0103 ce se l\u0103sa lini\u0219tea \u00een cas\u0103. Retras\u0103 \u00een col\u021bul ei, mama corecta sau f\u0103cea planuri…<\/p>","protected":false},"author":8,"featured_media":17741,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_exactmetrics_skip_tracking":false,"_exactmetrics_sitenote_active":false,"_exactmetrics_sitenote_note":"","_exactmetrics_sitenote_category":0,"footnotes":""},"categories":[9,12,8],"tags":[],"class_list":["post-17740","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-evenimente","category-evocari","category-recomandari"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17740","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17740"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17740\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17811,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17740\/revisions\/17811"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/17741"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17740"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17740"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17740"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}