Invitat ast\u0103zi la \u201emini-Cafeneaua critic\u0103\u201d de pandemie este graficianul, pictorul, sculptorul Mircia Dumitrescu. Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.<\/p>\n
\u201eEu am \u00eenv\u0103\u021bat de la domnul Nicolae Breban un lucru: dac\u0103 vrei s\u0103 fii profesionist trebuie s\u0103-\u021bi faci un program ordonat de munc\u0103. Indiferent c\u0103 ai sau nu ce face, te a\u0219ezi la mas\u0103 \u0219i lucrezi. Nu g\u0103sesc c\u0103 este o munc\u0103 deosebit\u0103, \u00eemi face pl\u0103cere. Am un program ordonat. M\u0103 bucur c\u0103 nu mai sunt \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt, mi-a luat foarte mult timp, foarte mul\u021bi nervi. \u00cenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul e o meserie foarte grea\u201d, spune Mircia Dumitrescu.<\/p>\n
\u201eDesenul e ca \u0219i alfabetul. Po\u021bi s\u0103 scrii mare sau po\u021bi s\u0103 scrii mic. Alfabetul, pentru orice scriitor, este cel pe care-l \u00eenva\u021b\u0103 \u00een \u0219coala primar\u0103. Ce caut\u0103 prin desen un artist este \u00een primul r\u00e2nd s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 spa\u021biul. S\u0103 dea privitorului cea de-a treia dimensiune, s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 la ideea de platitudine. Aceast\u0103 b\u0103t\u0103lie te \u00eempinge \u00een toate direc\u021biile meseriei tale. Spun acest lucru pentru c\u0103 tot repet o fraz\u0103 pe care am descoperit-o \u00eentr-o carte a lui Roland Barthes, care era unul dintre cei mai iubi\u021bi dintre scriitorii moderni: \u00abAm gre\u0219it pentru c\u0103 toat\u0103 mi\u0219carea pe care am creat-o a \u00eenceput s\u0103 piard\u0103 omul. Nu mai vorbe\u0219te de el, de interior\u00bb. Spun acest lucru pentru c\u0103 am g\u0103sit o fraz\u0103 \u00een discursurile lui, unde vorbe\u0219te despre noi, gravorii: Gravura este o art\u0103 excep\u021bional\u0103, asem\u0103n\u0103toare cu muzica de camer\u0103, interiorizat\u0103, departe de toate lucrurile, \u00abd\u0103 de g\u00e2ndit ochiului \u0219i de lucru m\u00e2inii\u00bb. La ora actual\u0103, e destul de complicat, computerul ne \u00eempinge spre o art\u0103 vizual\u0103 f\u0103r\u0103 efort. Or, noi, \u00een gravur\u0103 trebuie s\u0103 avem m\u00e2na func\u021bional\u0103. Eu cioplesc cu cu\u021bite japoneze, pentru c\u0103 sunt foarte ascu\u021bite. \u0218i, \u00eentruc\u00e2t nu am mu\u0219chii prea bine dezvolta\u021bi, tai \u00een lemn cu ni\u0219te aparate electrice precum drujba,\u00a0 dar asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu lucrez \u0219i cu d\u0103l\u021bile, pentru c\u0103 nu se poate altfel. Primele d\u0103l\u021bi pe care mi le-am cump\u0103rat erau unele austriece \u0219i \u021bin minte c\u0103 un tocilar m-a \u00eentrebat c\u00e2\u021bi bani vreau pe ele, a\u0219a o\u021bel bun aveau\u201d, m\u0103rturise\u0219te Mircia Dumitrescu.<\/p>\n
\u201eAm o experien\u021b\u0103 de via\u021b\u0103 \u0219i pot spune c\u0103 noi, oamenii, uit\u0103m repede. Bunicul meu a murit la Soultzmatt, acolo unde a \u0219i fost \u00eenmorm\u00e2ntat. Dac\u0103 nu ap\u0103rea cartea lui Jean-Yves Conrad, \u00abCalvarul prizonierilor rom\u00e2ni din Alsacia \u0219i Lorena\u00bb, nu a\u0219 fi \u0219tiut nimic de el. Numele lui era Ion Dospina, un nume rar. Bunica mea nu a mai \u0219tiut nimic de el \u0219i nici despre cum a murit. \u0218i nici nu a fost \u00eempropriet\u0103rit\u0103 (a\u0219a cum li s-a promis solda\u021bilor rom\u00e2ni), pentru c\u0103 nu avea boi. Dac\u0103 nu era acest francez care s\u0103 alerge \u0219i s\u0103-mi dea, exact atunci c\u00e2nd s-au \u00eemplinit 100 de ani de la moartea bunicului meu, certificatul de deces semnat de cei de spitalul de acolo n-a\u0219 fi aflat niciodat\u0103 ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu el. Lumea noastr\u0103 n-a f\u0103cut nimic pentru acei oameni. Au fost uita\u021bi. Se va uita \u0219i pandemia. A fost gripa spaniol\u0103, dar s-a uitat. Nu va mai \u021bine minte nimeni nimic nici despre pandemie. Poate se va vorbi despre faptul c\u0103 am ajuns s\u0103 nu ne mai privim, s\u0103 nu ne mai \u00eent\u00e2lnim fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103. S\u0103 mergi pe strad\u0103 cu masca la gur\u0103, s\u0103 z\u00e2mbe\u0219ti cuiva \u0219i s\u0103-\u021bi dai seama c\u0103 nu \u021bi se vede z\u00e2mbetul este ceva \u00eengrozitor. Prin ecranul calculatorului se simte o distan\u021bare. Poate e undeva o lec\u021bie. Poate asta e bucuria lec\u021biei pe care am tr\u0103it-o. Nu am mai putut s\u0103 ne atingem, s\u0103 fim cum spunea Nichita St\u0103nescu alt\u0103dat\u0103: \u00ab\u00eembr\u0103\u021bi\u0219area chipului cu chip s\u0103rut se nume\u0219te.\/ Numai chipul se \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 cu chipul, c\u0103ci bra\u021bele sunt f\u0103cute pentru ararea c\u00e2mpului\u00bb. Aceast\u0103 comunicare fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 este important\u0103. Ne-au mutilat pu\u021bin lipsurile acestea, nu boala propriu-zis\u0103. Noi am suportat multe. Occidentul nu \u0219tie ce am suportat noi\u201d, afirm\u0103 graficianul Mircia Dumitrescu.<\/p>\n
\u201eCafeneaua critic\u0103\u201d este ini\u021biat\u0103 \u0219i realizat\u0103 de criticul Ion Bogdan Lefter, profesor la Facultatea de Litere a Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti.<\/p>\n
Urm\u0103ri\u021bi mini-Cafeneaua critic\u0103 aici:<\/p>\n