Ion Minulescu s-a n\u0103scut, dup\u0103 cum ne spune certificatul s\u0103u de na\u0219tere, \u00een \u201eziua de 7 ianuarie 1881, orele 8 \u015fi jum\u0103tate dup\u0103-amiaz\u0103\u201d, \u00een Bucure\u0219ti. P\u0103rin\u021bii viitorului scriitor locuiau pe strada Covaci nr. 15 unde tat\u0103l lui Minulescu, Theodor (Tudor) Minculescu (Minulescu), de\u021binea un magazin de marochin\u0103rie. Mama lui Minulescu, Alexandrina, era fiica lui \u0218tefan Ciuc\u0103, un cavaf din Slatina, adic\u0103 un negustor de piel\u0103rie \u0219i \u00eenc\u0103l\u021b\u0103minte. Theodor \u0219i Alexandrina s-au c\u0103s\u0103torit la Slatina, pe 22 iulie 1879. Theodor Minculescu a murit \u00eenainte de a i se na\u0219te fiul, pe 28 decembrie 1880, \u00een urma unei c\u0103l\u0103torii de afaceri la Alexandria. A l\u0103sat \u00eens\u0103 \u00een urm\u0103 o avere frumoas\u0103 care le va permite so\u021biei \u0219i fiului s\u0103 duc\u0103 o via\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 griji.<\/p>\n
De\u0219i s-a n\u0103scut \u00een Bucure\u0219ti, Minulescu a locuit \u00een primii ani din via\u021b\u0103 la Slatina, \u00een casa bunicului de pe strada G\u0103rii. Tot la Slatina \u00ee\u0219i petrecea viitorul scriitor \u0219i vacan\u021bele \u0219colare. Ion Minulescu era alintat \u00een copil\u0103rie cu diminutivul Bucu. Acesta venea de la doica lui pe care o chema Bucura dar pe care el, copil mic fiind, nu putea s\u0103 o strige dec\u00e2t Bucu. A\u0219a s-a ajuns ca toat\u0103 lumea s\u0103 \u00eel strige \u0219i pe el Bucu.<\/p>\n
\u00cen 1885, mama Alexandrina se rec\u0103s\u0103tore\u015fte cu ofi\u0163erul de cavalerie Ioan Constantinescu. Ion Minulescu se va muta cu mama \u0219i cu tat\u0103l vitreg la Bistri\u0163a (jude\u0163ul V\u00e2lcea), unde Ioan Constantinescu preda hipologia la o \u015fcoal\u0103 de cavalerie. Viitorul scriitor copil\u0103re\u015fte \u00eentr-un cadru idilic, av\u00e2nd parte de toat\u0103 dragostea \u0219i aten\u021bia celor din jurul s\u0103u. Mama lui \u00eei povestea la b\u0103tr\u00e2ne\u021be norei ei, Claudia: \u201eBucu avea p\u0103rul lung \u015fi buclat, care-i c\u0103dea p\u00e2n\u0103 pe umeri. \u00cel purtam \u00eembr\u0103cat \u00een rochi\u0163\u0103. La \u00eenceput era sl\u0103bu\u0163, dar aerul Bistri\u0163ei a f\u0103cut din el o feti\u0163\u0103 dolofan\u0103. Bistri\u0163a era o adev\u0103rat\u0103 gr\u0103din\u0103, cu paji\u015fti \u00eentinse, cu cr\u00e2nguri dese \u015fi cu aerul tare ca vinul de podgorie. […] So\u0163ul meu era un tovar\u0103\u015f corect \u015fi iubitor. \u015ei ceea ce m\u0103 bucura era c\u0103 Ionel se bucura de o adev\u0103rat\u0103 dragoste p\u0103rinteasc\u0103. \u00cel iubeau to\u0163i ofi\u0163erii \u015fi el trecea din bra\u0163e \u00een bra\u0163e, ca o juc\u0103rie pozna\u015f\u0103. Era de o zburd\u0103lnicie f\u0103r\u0103 pereche. Voios, c\u00e2nta de diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 seara toate c\u00e2ntecele ost\u0103\u015fe\u015fti \u015fi fluiera toate mar\u015furile militare. Dar c\u00e2nd se nec\u0103jea, pl\u00e2ngea \u015fi \u0163ipa c\u00e2t \u00eel \u0163inea gura. Noroc c\u0103 \u00eei trecea repede.\u201d<\/p>\n
\u00cen 1888, familia se mut\u0103 la Pite\u015fti, tat\u0103l vitreg av\u00e2nd garnizoana aici. Ion Minulescu este \u00eenmatriculat la \u015ecoala Primar\u0103 de B\u0103ie\u0163i nr. 2 din ora\u015f, fiind coleg de banc\u0103 cu Iosif Iser, viitorul mare pictor.<\/p>\n