Invitat ast\u0103zi la \u201ePoezie \u0219i crea\u021bie\u201d este Mircea Diaconu, actor, scriitor, om politic. S-a n\u0103scut la 24 decembrie 1949 \u00een localitatea Vl\u0103de\u0219ti, jude\u021bul Arge\u0219. A fost profesor la Institutul de Teatru I. L. Caragiale \u0219i director al Teatrului Nottara din Bucure\u0219ti. A absolvit liceul la C\u00e2mpulung Muscel \u00een 1967 \u0219i I.A.T.C. \u00een 1971. A debutat \u00een 1970, la Teatrul Bulandra. Debutul \u00een cinematografie a avut loc \u00een 1971, cu filmul \u201eNunta de piatr\u0103\u201d. \u00cen 1972, a fost angajat la Teatrul Bulandra, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 \u00een 1982, c\u00e2nd a devenit actorul Teatrului Nottara. A fost primul actor din Rom\u00e2nia care \u0219i-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990). L-a\u021bi cunoscut ca t\u00e2n\u0103r debutant, \u00een compania marelui Toma Caragiu. Apoi ca scriitor, cartea sa \u201eLa noi, c\u00e2nd vine iarna\u201d a ap\u0103rut prin anii \u201980. A scris-o pe h\u00e2rtiu\u0163e, pe \u015ferve\u0163ele demachiante de la teatru. A scris \u00een tren, \u00een restaurant, tot timpul. S-a n\u0103scut la \u0163ar\u0103 \u015fi vorbe\u0219te cu pasiune \u0219i bucurie despre acest lucru. \u00cen satul s\u0103u exist\u0103 multe livezi cu nuci, pruni \u015fi meri, undeva \u00eentre C\u00e2mpulung Muscel \u015fi Curtea de Arge\u015f. A crescut cu sim\u0163ul mirosului, aproape de un nuc imens \u015fi de pove\u015ftile copil\u0103riei ce populau acel nuc, cu spiridu\u015fi \u015fi z\u00e2ne. \u015ei pentru c\u0103 s-a n\u0103scut de Cr\u0103ciun, totul se leag\u0103 de iarn\u0103, sarmale, cozonaci, porc, s\u0103niu\u015f. A avut parte de stagiuni cu premiere, deplas\u0103ri \u00een \u0163ar\u0103, turnee \u00een afar\u0103, filme, dar \u015fi de prietenii lungi de-o via\u0163\u0103.<\/p>\n
Filmografie: \u201eAdio, drag\u0103 Nela\u201d, \u201eExplozia\u201d, \u201eCapcana\u201d, \u201eFilip cel bun\u201d, \u201eActorul \u0219i s\u0103lbaticii\u201d, \u201eT\u0103nase Scatiu\u201d, \u201eMere ro\u0219ii\u201d, \u201eProfetul, aurul \u0219i ardelenii\u201d, \u201e\u00cenainte de t\u0103cere\u201d, \u201eCuibul salamandrelor\u201d, \u201eAc\u021biunea Autobuzul\u201d, \u201eVacan\u021b\u0103 tragic\u0103\u201d, \u201eV\u00e2n\u0103toarea de vulpi\u201d, \u201eArtista, dolarii \u0219i ardelenii\u201d, \u201ePruncul, petrolul \u0219i ardelenii\u201d, \u201eDe ce trag clopotele, Mitic\u0103?\u201d, \u201eSecven\u021be\u201d, \u201eBuletin de Bucure\u0219ti\u201d, \u201eC\u0103ru\u021ba cu mere\u201d, \u201eC\u0103s\u0103torie cu repeti\u021bie\u201d, \u201eO var\u0103 cu Mara\u201d, \u201e\u00cent\u00e2mpl\u0103ri cu Alexandra\u201d, \u201eAsfalt Tango\u201d, \u201eFilantropica\u201d, \u201eLindenfeld\u201d, \u201e Doar cu buletinul la Paris\u201d.<\/p>\n
\u201eAm \u00eencercat cam de vreo trei ori \u00een via\u0163a mea de actor, c\u00e2nd f\u0103ceam film dup\u0103 film \u015fi eram \u00een top, s\u0103 m\u0103 las de toate \u015fi s\u0103 scriu. Era \u015fi este tot ce-mi doresc pe lume mai mult. Cele trei c\u0103r\u021bi \u0219i jum\u0103tate din via\u021ba mea le-am scris \u00een c\u00e2te un concediu medical. \u00cen afar\u0103 de prima carte, cu care am debutat, pe care am scris-o prin trenuri, pe buc\u0103\u021bele de h\u00e2rtie, scriam pe o h\u00e2rtiu\u021b\u0103 num\u0103rul, ca s\u0103 \u0219tiu dup\u0103 ce urmeaz\u0103. N-am avut t\u0103ria s\u0103 m\u0103 las de actorie \u0219i s\u0103 scriu, \u0219i suf\u0103r c\u0103 n-am f\u0103cut lucrul acesta, pentru c\u0103, mi-am zis eu \u00een cap, ultimul concediu medical \u0219i cel mai mare ar fi pensia. \u0218i uite c\u0103 sunt la pensie, dar nu m-am a\u0219ezat la masa de scris din motivele pe care vi le-am \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it, cu tirajele de azi, cu pofta de citit de azi. Atunci era uluitor. Citeau, oamenii citeau. \u00ce\u0219i smulgeau c\u0103r\u021bile unii altora. \u0218i traduceri bune erau. Au vremuri \u00een care s-au scris c\u0103r\u021bi foarte mari. M\u0103 refer la anii 70. S-au scris c\u0103r\u021bi uria\u0219e chiar dac\u0103 era cenzur\u0103, regim. S-au spart barierele. Scriitori mari. \u00cen fine… Suf\u0103r. E una dintre ne\u00eemplinirile mele. Poate c\u0103 \u00een timpul acestui concediu medical numit pensie, la un moment dat, voi avea t\u0103ria s\u0103 m\u0103 opresc din tot felul de lucruri mult mai pu\u021bin importante. Mi-ar trebui \u00eens\u0103 \u0219i sentimentul c\u0103 e nevoie sau c\u0103 sunt cititori \u00een partea cealalt\u0103. Scriitori ar fi… \u0218i mai e ceva ce vreau s\u0103 v\u0103 zic. Se pare c\u0103 Dostoievski ar fi spus lucrul acesta: \u00abNu scrie cel care poate s\u0103 scrie, scrie cel care nu poate f\u0103r\u0103 s\u0103 scrie\u00bb. Dac\u0103 e o foame, sigur c\u0103 o faci, f\u0103r\u0103 discu\u021bie\u201d, m\u0103rturise\u0219te Mircea Diaconu.<\/p>\n
Filmare \u0219i montaj: Marius Chiric\u0103
\nCredit foto: Dan Vatamaniuc
\nProiect coordonat \u0219i realizat de Loreta Popa<\/p>\n
Urm\u0103ri\u021bi \u201ePoezie \u0219i crea\u021bie\u201d aici:<\/p>\n