Muzeul Na\u021bional al Literaturii Rom\u00e2ne anun\u021b\u0103 cu triste\u021be trecerea \u00een eternitate a profesorului Alexandru Sincu. Teoretician literar, semiotician \u0219i prozator, un dasc\u0103l iubit \u0219i apreciat de genera\u021bii de studen\u021bi ai literelor bucure\u0219tene a plecat \u00een Fran\u021ba \u00een 1984. El a r\u0103mas mul\u021bi ani, p\u00e2n\u0103 acum, o legend\u0103 care este \u0219i va fi \u00eentre\u021binut\u0103 de cei pe care i-a format . Un intelectual discret \u0219i erudit. Un mentor dedicat \u0219i subtil. A publicat \u00een 2015 un volum de proz\u0103 cu accente ludice La C\u00e2inele fidel – La c\u00e2inele fidel. Jocuri \u0219i juc\u0103rii (ed. Tracus Arte).<\/p>\n
Public\u0103m aici c\u00e2teva interven\u021bii evocatoare ale celor care i-au fost studen\u021bi.<\/p>\n
\u201eProfesorii mei de Teorie a literaturii au fost Ion Vasile \u0218erban la curs \u0219i Alexandru Sincu la seminar. Cred c\u0103 \u00een prima parte a studen\u021biei, poate chiar \u00een anul I. Am\u00e2ndoi m-au impresionat mult. Cu domnul \u0218erban am avut o rela\u021bie mai apropiat\u0103, ne-am v\u0103zut \u0219i dup\u0103 studen\u021bia mea, iar din 1990, c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 predau la Litere, am devenit colegi. I-am f\u0103cut un portret amplu \u00een prefa\u021ba edi\u021biei recuperatoare pe care am alc\u0103tuit-o \u00een 2013 \u00eempreun\u0103 cu doamna Zemira \u0218erban (el se stinsese din via\u021b\u0103 mult prea devreme, \u00een 2005). M\u0103 simpatizase \u0219i Alexandru Sincu, purtasem discu\u021bii de seminar foarte interesante, prelungite \u00een pauze \u0219i dup\u0103 ore, \u00eens\u0103 am pierdut leg\u0103tura dup\u0103 ce nu mi-a mai fost profesor. La Englez\u0103, pe Strada Pitar Mo\u0219, unde eram eu student \u0219i unde ei veneau s\u0103 ne predea, nu se \u0219tia de Cercul de poetic\u0103 de la Filologie, din Edgar Quinet, de faim\u0103 restr\u00e2ns\u0103, \u201esectar\u0103\u201d, aveam s\u0103 aflu mai t\u00e2rziu.<\/p>\n
Fondat de Ion Coteanu, Cercul fusese preluat de Alexandru Sincu, dar jonc\u021biunea cu colegii mei de la Rom\u00e2n\u0103 am f\u0103cut-o la cenaclurile literare, la cel de Luni \u201emanolescian\u201d \u0219i la Junimea \u201ecrohm\u0103lnicean\u0103\u201d, \u00een jum\u0103tatea a doua a anilor \u201980 am ajuns \u0219i la dou\u0103 sau trei \u00eent\u00e2lniri ale Cercului de critic\u0103 \u201esimionian\u201d, dar pe cel de poetic\u0103 l-am ratat. Alexandru Sincu a \u0219i evadat dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani, \u00een 1984, din Rom\u00e2nia comunist\u0103 \u00een Fran\u021ba. Nu fusese activ \u00een presa cultural\u0103 \u0219i-n actualitatea editorial\u0103 de la noi, publicase doar c\u00e2teva articole, studii, prefe\u021be, iar dup\u0103 emigrare n-am mai \u0219tiut nimic despre el. Pentru ca prin 2014-2015 s\u0103 apar\u0103 la… \u201eCafeneaua critic\u0103\u201d, la Club A, \u00een subsolul din Strada Bl\u0103nari, la o sear\u0103 despre colegi ai lui de genera\u021bie \u0219i de Universitate. Revenise \u00een \u021bar\u0103 \u0219i-\u0219i relua vechile leg\u0103turi. Ne-am rev\u0103zut de mai multe ori atunci \u0219i-n anii urm\u0103tori ca ni\u0219te vechi prieteni reg\u0103si\u021bi, tot \u00een Bucure\u0219ti, c\u0103ci acum pendula, venea de la Paris c\u00e2nd avea program\u0103ri la institu\u021bii administrative de-aici \u0219i de la Ploie\u0219ti, de unde provenea, \u00een \u00eencercarea de a rezolva probleme de familie, acte, propriet\u0103\u021bi. \u0218i \u00eenc\u00e2ntat, \u0219i autoironic, m-a anun\u021bat c\u0103 scrie de ceva vreme un… roman poli\u021bist, mai are un pic \u0219i-l termin\u0103! C\u00e2nd La c\u00e2inele fidel. Jocuri \u0219i juc\u0103rii<\/strong> a fost gata, m-a sunat \u0219i m-a rugat s\u0103 i-l prezint la Salonul de carte Bookfest<\/strong>, din pragul verii. Am improvizat atunci un mic spectacol \u201epromo\u021bional\u201d care a atras destul de mult\u0103 lume, spre amuzamentul s\u0103u pu\u021bintel mirat, imperfect disimulat. Cu c\u00e2teva zile mai devreme \u00eemi fusese invitat special la \u201eCafenea…\u201d, pe 20 mai 2015. Lansarea \u2013 pe 24.<\/p>\n \u0218i la cursuri, \u0219i rev\u0103zut peste decenii, era acela\u0219i: scund dar cumva-impozant, figur\u0103 cu tr\u0103s\u0103turi armonioase, cu ochi p\u0103trunz\u0103tori, brunet cu p\u0103rul v\u0103lurit la spate, voce semi-baritonal\u0103, ferm\u0103, dar \u0219i cu o anume catifelare, cu intona\u021bii de multe ori interogative, mai provocator \u00een june\u021be, cu un mod personal de a dezvolta dialoguri \u201esofistice\u201d, de multe ori f\u0103r\u0103 finalit\u0103\u021bi clare, \u00eens\u0103 seduc\u0103toare pe parcurs, exers\u0103ri intelectuale acrobatice, foarte profitabile pentru studen\u021bii pe care-i atr\u0103gea \u00een labirinturile sale conceptuale, \u00een\u021belep\u021bit la senectute, dar tot ferm \u00een opinii, pe deasupra bucuros s\u0103 constate c\u0103 nu fusese uitat. Jocurile \u0219i juc\u0103riile din La c\u00e2inele fidel<\/strong> \u00eei \u00eencripteaz\u0103 savuros personalitatea, c\u0103ci ce sunt via\u021ba \u0219i literatura dac\u0103 nu sistematici guvernate de reguli pe care nu trebuie dec\u00e2t s\u0103 le deduci pentru ca s\u0103 le \u00een\u021belegi permuta\u021bionismul gravissim \u0219i totodat\u0103 esen\u021bialmente-ludic? Mai publicase \u00een acela\u0219i an al revenirii la suprafa\u021b\u0103 o proz\u0103, La cap\u0103tul firului<\/strong> (\u00een Via\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103<\/strong> nr. 3-4, martie-aprilie 2015), transformat\u0103 \u00een anul urm\u0103tor \u00een \u201emonolog dramatic\u201d, sub titlul Un c\u00eentec de siren\u0103<\/strong> (\u00een Via\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103<\/strong> nr. 8, august 2016), montat ca spectacol radiofonic de Attila Vizauer \u0219i difuzat \u00een ziua \u00een care el, Alexandru Sincu, \u00eemplinea 88 de ani (Teatrul Na\u021bional Radiofonic, la Radio Rom\u00e2nia Actualit\u0103\u021bi, 13 noiembrie 2024). Avea s\u0103 mai tr\u0103iasc\u0103 1 an, 2 luni \u0219i jum\u0103tate. Din noiembrie trecut mergea pe 90 (cum se spunea pe vremuri). Din c\u00e2te \u0219tiu, a l\u0103sat \u0219i un num\u0103r de caiete. Vor fi pre\u021bioase \u0219i m\u0103rturisirile pe care ni le-a f\u0103cut \u00een seara pe care i-am dedicat-o (preg\u0103tesc acum opera\u021biunea de transcriere \u0219i publicare a celor peste 550 de edi\u021bii de \u201eCafenea critic\u0103\u201d arhivate din cele 670 de p\u00e2n\u0103 acum). Prozele, dar \u0219i articolele, studiile \u0219i prefe\u021bele, apoi m\u0103rturisirile autobiografice \u201esmulse\u201d la \u201eCafenea…\u201d \u0219i alte \u00eensemn\u0103ri vor trebui str\u00e2nse \u00een cele dou\u0103 sau poate trei c\u0103r\u021bi care vor r\u0103m\u00e2ne de pe urma lui. Pu\u021bin fa\u021b\u0103 de anvergura intelectual\u0103 a celui care a fost Alexandru Sincu, totu\u0219i elocvent. \u0218i va r\u0103m\u00e2ne \u0219i imaginea acro\u0219ant\u0103 \u0219i ata\u0219ant\u0103 conturat\u0103 din amintirile celor care l-au cunoscut \u0219i l-au mult-pre\u021buit…\u201d (Ion Bogdan Lefter<\/strong>)<\/p>\n \u201eLa Paris, la sf\u00eer\u015fit de ianuarie, s-a s\u0103v\u00eer\u015fit Alexandru Sincu. Profesor de clas\u0103, teoretician cum pu\u0163ini, mentor socratic care a luminat genera\u0163ii la Literele bucure\u015ftene, A.S. nu a scris mult; Dar noi, cei pe care ne-a crescut, suntem, vorba lui Matei Vi\u015fniec, c\u0103r\u0163ile scrise de el. Un g\u00eend de desp\u0103r\u0163ire, a\u015fadar: Te v\u0103d, drag\u0103 Sandule, \u00eentr-o slav\u0103 st\u0103t\u0103toare, la fel ca acum juma de secol, cum stai pro\u0163\u0103pit pe mal de timp \u015fi, v\u0103z\u00eendu-\u0163i du\u015fmanii \u015fi indiferen\u0163ii plutind la vale f\u0103r\u0103 duh, mai scapi de ur\u00e2ciuni, mai reci\u0163i buletinul apelor Gangelui, te mai r\u0103core\u015fti. Dar astea, petrecute pe c\u00e2nd eram nesim\u0163it de tineri, musai s\u0103 fie-amintite, pentru c\u0103 nu eram chiar at\u00e2t de nesim\u0163itori pentru ca s\u0103 le trecem cu vederea, chit c\u0103 eram francamente \u2014 fragezi ca ferigile \u2014 gata s\u0103 intr\u0103m \u00een \u015fucaro-postmodern pas de defilare din real \u00een posibil \u00een vreun pronaos vag \u00een neutruitarea celulelor stem pe pluta beat\u0103, peste Lethe, ca auto-Charoni dr\u0103g\u0103la\u015fi ce-om fi fost.<\/p>\n Era-n \u201978; era cald ca vara, iulie fiind. Elele frecau podelele cu noi, \u2014 muze gr\u0103bite, vinerea atente. Iar noi expiram inspira\u0163ii, fumam ca nebunii turci pe corabie, brazii plezneau de-arom\u0103 de r\u0103\u015fin\u0103 peste iarba verde ca luna la Cozia, de\u015fi taman la Cozia eram cu to\u0163ii, \u015fi Ariadna \u015etef\u0103nescu \u015fi Rodica Zafiu \u015fi C\u0103t\u0103lina M\u0103r\u0103nduc \u015fi Liviu Papadima \u015fi Lauren\u0163iu Niculescu \u015fi Mircea C\u0103rt\u0103rescu \u015fi Marina Roman \u015fi al\u0163ii, \u015fi al\u0163ii. Tu, printre zumzetele aleatorii de nelini\u015fti alung\u0103toare, \u00ee\u0163i cur\u0103\u0163ai pipa, o m\u00e2ng\u00e2iai, trec\u00eend-o din r\u0103gazul st\u00e2ngii \u00een z\u0103gazul dreptei, invers apoi, o aprindeai, cu pauze mai lungi dec\u00e2t gesturile, care, toate p\u0103reau calculate \u015fi u\u015for enervant-amuzante, regizai focul ce-o lua cu h\u00e2c \u015fi poc \u00een il piccolo teatro<\/em> al obiceinicelor \u00eenv\u00e2rteli, care-\u0163i f\u0103cea z\u00e2mbetul s\u0103 izbucneasc\u0103, venit, parc\u0103, de-altundeva, dintr-un rictus de interme\u0163, p\u00e2n\u0103 c\u00eend pipa aprins\u0103 \u00eel mulcomea pe el de z\u00e2mbet \u015fi \u00eencepeai s\u0103 vorbe\u015fti. Ce spuneai, fiecare vorb\u0103, conta. Te-apropiai de noi, de\u015ftept; teatralitatea se domesticea, iar noi, ciuli\u0163i ca urechile noastre, te ascultam, hulpavi \u015fi fru\u0219ti. \u015ei eram silueto\u015fi de parc\u0103 m\u00e2nca\u0163i de din\u0103untru de vreun ce amor, ori infesta\u0163i de precoci, ori \u0163inu\u0163i \u00een dublu Nelson de c\u0103tre Partidul care ne f\u0103cea uneori amical cu ochiul cu ochiul Orb.<\/p>\n \u00cen timp, ne-ai crescut p\u00e2n\u0103 am fost \u00een stare s\u0103 urc\u0103m singuri p\u00e2n\u0103 la etajul patru (sau era trei?) pe dreapta de la Litere-le din Edgar Quinet, unde, \u00een c\u0103m\u0103ru\u0163a de la fereastra cea mai sus\u0103, dezb\u0103team totul de nu se vedea; doar poetica cre\u015ftea \u015fi natur\u0103 se f\u0103cea, \u015fi aveam senza\u0163ia, cresc\u00eend\u0103 p\u00een\u0103 la enorm \u015fi monstruos, c\u0103 suntem excep\u0163ia din mijlocul geometrico-spiritual de dintre literatur\u0103 \u015fi limb\u0103. Acolo ne dusese\u015fi, nu c-am fi fost noi inocen\u0163i. \u015ei bine ne mai era. \u015ei s-a terminat facultatea \u015fi, de\u015fi sublimele Doi Mai-uri au continuat, r\u0103sfirate \u00een lan\u0163 de tr\u0103g\u0103tori sub\u0163iri, t\u0103r\u0103g\u0103na\u0163i, a \u00eenceput naveta \u015fi din poetica noastr\u0103 experimental\u0103 praful s-a ales, dar praf \u00eendr\u0103gostit, \u0103la din care e alc\u0103tuit\u0103 singura istorie plin\u0103, \u00eentruc\u00e2t melancolia \u00eei e lipiciul ce-l sculpteaz\u0103-n egiptene statui, \u015fi \u015ftii \u015fi vrei s\u0103 crezi c\u0103 toate celelalte felurite istorii sunt nemernice Abziehbildungsromane de crust\u0103.<\/p>\n A\u015fa-mi r\u0103m\u0103se\u015fi lipit, Sandule, ca marca de scrisoare, de anima animusului, prin musonii dusului, pe coclauri cu lauri ori nu. Iar c\u00e2nd, \u00een anii ulteriori \u015fi vestici, ne vedeam, c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, la Paris, m\u0103-ntinereai de cum apucai s\u0103 z\u00e2mbe\u015fti, ca un dirijor de suflete, ca un regizor al dirijorului zborului lor. Cum s\u0103-ndr\u0103zne\u015fti s\u0103 nu m\u0103 ferice\u015fti? Cum s\u0103 nu-\u0163i mul\u0163umesc?\u201d (C\u0103lin – Andrei Mih\u0103ilescu<\/strong>)<\/p>\n \u201e\u00cei datorez mult lui Alexandru Sincu. Amintirile studen\u021biei de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201970 se estompeaz\u0103 treptat, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se vad\u0103 mai bine ce a fost cu adev\u0103rat important. Erau ultimii ani, tensiona\u021bi \u0219i cenu\u0219ii, ai regimului comunist, \u00een\u021besa\u021bi de lozinci, banalit\u0103\u021bi, falsuri agresive, absurdit\u0103\u021bi \u2013 pe care puteam totu\u0219i s\u0103 le ignor\u0103m, m\u0103car pentru o vreme, pentru c\u0103 tr\u0103iam \u00eentr-o realitate cu totul diferit\u0103. Petreceam ore \u00een \u0219ir \u00eentr-o s\u0103li\u021b\u0103 a Facult\u0103\u021bii de Litere (pe atunci Facultatea de Limba \u0219i Literatura Rom\u00e2n\u0103) vorbind despre semiotic\u0103 \u0219i poetic\u0103, despre literatur\u0103, prozodie, metafor\u0103. Tr\u0103iam \u00een atmosfera structuralismului francez, cu farmecul ei de cafenea \u0219i revolu\u021bie \u0219ic, ghicit de la distan\u021b\u0103. Alexandru Sincu \u0219tia s\u0103 pun\u0103 \u00eentreb\u0103rile care s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 discu\u021bii nesf\u00e2r\u0219ite, apoi s\u0103 r\u0103stoarne totul cu o observa\u021bie nea\u0219teptat\u0103; s\u0103 provoace, s\u0103 creeze enigme \u0219i s\u0103 le transforme \u00een cel mai pasionat spectacol intelectual. Era detectivul cu pip\u0103, aparent impasibil, care ne conducea printre indicii contradictorii \u0219i ne fascina. Era un foarte bun profesor, c\u0103ruia nu-i puteai spune profesor<\/em>: ve\u0219nic t\u00e2n\u0103r, \u00eel sim\u021beai ca pe un student mai mare \u0219i mai \u0219tiutor. Poetica experimental\u0103 pe care Alexandru Sincu o visa \u0219i pe care \u00eencerca s\u0103 construiasc\u0103 prin anii \u201980 era aproape imposibil de realizat la noi \u00een acea perioad\u0103 de s\u0103r\u0103cie bibliografic\u0103, de lips\u0103 a instrumentelor moderne de cercetare, a posibilit\u0103\u021bii de asociere dintre lingvi\u0219ti, teoreticieni literari \u0219i psihologi. Dar cred c\u0103 dezvoltarea actual\u0103 a poeticii cognitive \u0219i neurocognitive i-a dat dreptate: era un drum nou \u0219i bun, pe care, chiar dac\u0103 n-am mers mai departe, ne-am exersat g\u00e2ndirea \u0219i imagina\u021bia.<\/p>\n Alexandru Sincu a fost un om extraordinar de inteligent, cu mult umor \u0219i cu o mare sensibilitate estetic\u0103 \u0219i uman\u0103. A ilustrat mai bine dec\u00e2t oricine modelul de alt\u0103dat\u0103 al profesorului formator, care cite\u0219te enorm, cultiv\u0103 ideile \u0219i stimuleaz\u0103 g\u00e2ndirea tinerilor, dar care scrie pu\u021bin, rar, mai ales despre lucrurile care \u00eei plac cu adev\u0103rat. Pentru mul\u021bi dintre cei de azi, un universitar care jongleaz\u0103 cu ideile lans\u00e2ndu-le generos \u00een efemeritate, f\u0103r\u0103 grija public\u0103rii urgente \u0219i a punctajelor scientometrice, e greu de imaginat. Cei care au cunoscut luxul \u0219i voluptatea discu\u021biilor pasionate \u0219i volatile pot depune m\u0103rturie despre valoarea formativ\u0103 a acestui model. Prin tot ce a oferit studen\u021bilor s\u0103i, Alexandru Sincu a devenit pe drept cuv\u00e2nt o legend\u0103. Suntem foarte mul\u021bi cei care sim\u021bim acum triste\u021bea profund\u0103 a desp\u0103r\u021birii, dar \u0219i recuno\u0219tin\u021ba pentru minunata ocazie de a-l fi cunoscut.\u201d (Rodica Zafiu<\/strong>)<\/p>\n \u201ePentru cei mai mul\u021bi dintre cei care ne-am bucurat, la tinere\u021be, de prezen\u021ba lui aproape prin orice gest \u0219i vorb\u0103 formatoare, Alexandru Sincu, om eminamente retras, se retr\u0103sese, \u00eencepuse s\u0103 se retrag\u0103 deja de mult. \u00centr-un Paris ca un nor, ca un mit, ca un vis. Fum de pip\u0103. Ceea ce, \u00eentr-un fel \u0219i mult par\u021bial, ne ajut\u0103 acum, la retragerea lui cu un pas \u00een plus, peste prag. Cu o ultim\u0103 \u0219i definitiv\u0103 elegan\u021b\u0103. Voi vorbi deci scurt \u0219i aproximativ criptic despre Sandu, (aproape) pentru ini\u021bia\u021bi, mai mult ca o invita\u021bie de a dep\u0103na, c\u00e2ndva, \u00eempreun\u0103, despre el. Este, acesta, un fel de a-i respecta profilul: elegant, misterios, calm, flegmatic, ini\u021biatic chiar, adic\u0103 (pentru cine nu este evident), pentru vremurile c\u00e2nd, deja retras, nu \u00eencepuse \u00eenc\u0103 s\u0103 se retrag\u0103, subversiv. \u00cen memoria lui Sandu Sincu \u0219i pentru a-l omagia, voi lansa deci doar c\u00e2teva semnale: Experimentul Cozia, sau cum ne \u00eendep\u0103rteaz\u0103 \u2013 ieri, azi, oric\u00e2nd \u2013 \u0219coala prost f\u0103cut\u0103 (adic\u0103, poate, cine \u0219tie \u2013 r\u0103m\u00e2ne de cercetat, \u00eempreun\u0103 \u2013 \u0218coala \u00eens\u0103\u0219i) de poezie, de literatur\u0103. Profund pedagogic, Alexandru Sincu a fost \u0219i va r\u0103m\u00e2ne contra-profesorul. At\u00e2t deocamdat\u0103. Nu s-a schimbat, de fapt, nimic. Ac\u021biunea continu\u0103.\u201d (Bogdan Ghiu)<\/strong><\/p>\n \u201eEu nu pot s\u0103-i zic dec\u00e2t Sincu. Nici Alexandru, nici Sandu, Sincu, \u0219i-at\u00e2t. Va fi avut \u0219i el, de bun\u0103 seam\u0103, \u00eenainte merg\u0103tori care s\u0103 se cheme la fel. Treaba lor. Sincu a avut impertinen\u021ba de a-i dezmo\u0219teni de numele pe care \u00eel vor fi purtat \u00een dev\u0103lm\u0103\u0219ie.<\/p>\n C\u00e2nd l-am cunoscut, noi \u2013 fiindc\u0103 pe Sincu nu l-am cunoscut individual, a\u0219a, ca ni\u0219te firosco\u0219i \u2013 eram pu\u0219tani. Nici chiar de \u00een\u021b\u0103rcat, dar nici departe. Eram, \u00een facultate, cocolo\u0219i\u021bi pe-o frunz\u0103 mare de tot, mai mare dec\u00e2t o frunz\u0103 de lotus, care luneca la vale \u2013 sau la deal? \u2013 pe ce r\u00e2u va fi putut s\u0103 curg\u0103 \u0219i-ntr-un fel, \u0219i-n cel\u0103lalt.<\/p>\n Pe noi, \u0103\u0219tia f\u0103cu\u021bi ghem \u00een unduirile min\u021bii noastre fr\u0103\u021be\u0219ti, Sincu a avut impertinen\u021ba s\u0103 ne arate cum am putea s\u0103 ne g\u00e2ndim. \u201dS\u0103 g\u00e2ndim\u201d ne-au \u00eenv\u0103\u021bat mul\u021bi \u2013 am avut o baft\u0103 teribil\u0103 mai ales de ni\u0219te asisten\u021bi nu tocmai \u00eenc\u0103 juni, mai to\u021bi cu crampa scrisului, z\u0103mislind rarisim vreun\u00a0 texti\u0219or de hr\u0103nit hulpavul tipar, \u0219i v\u0103rs\u00e2ndu-\u0219i, drept urmare, \u00eentreaga snag\u0103 a min\u021bii \u00een ore fabuloase de seminar: Victora\u0219 Ciobanu, Florinache Manolescu, Mi\u0219co Pop, Napoleon Ra\u021b\u0103, Mi\u0219u Marta, Silviu Angelescu, C. M. I. -ul, Gelache, Antoaneta-Trotineta, Petric\u0103 Nicolau \u0219i c\u00e2\u021bi mul\u021bi al\u021bii, pu\u0219i care mai de care s\u0103 ne fr\u0103m\u00e2nte pl\u0103mada creierilor.<\/p>\n S\u0103 \u201dne g\u00e2ndim\u201d, cu reflexivul \u0103sta absurd de intensitate, ne-a zgurmat unul singur. Sincu avea darul punerii creierului pe mas\u0103, \u00eentr-un creuzet ale c\u0103rei margini m\u00e2ng\u00e2ioase, translucide, abia se ghiceau. Noi, \u00een orice caz, nu le vedeam. \u0218i nici, sunt ast\u0103zi convins, protagonistul acestei opera\u021biuni de decalotare.<\/p>\n Mi-e foarte greu s\u0103 accept c\u0103 Sincu nu mai este. Pentru universitarii de azi, oamenii lui publish or perish<\/em>, Sincu e o fic\u021biune greu imaginabil\u0103. La fel, de altfel, \u0219i asisten\u021bii de odinioar\u0103, mai sus aminti\u021bi.<\/p>\n Pentru mine, \u00eens\u0103, pentru tr\u0103itorii acestei agore implantat\u0103 \u00eentr-o lume de hidoas\u0103 mu\u021benie, faptul c\u0103 Sincu nu mai este e scandalos.\u201d (Liviu Papadima<\/strong>)<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Muzeul Na\u021bional al Literaturii Rom\u00e2ne anun\u021b\u0103 cu triste\u021be trecerea \u00een eternitate a profesorului Alexandru Sincu. Teoretician literar, semiotician \u0219i prozator,…<\/p>","protected":false},"author":13,"featured_media":38410,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_exactmetrics_skip_tracking":false,"_exactmetrics_sitenote_active":false,"_exactmetrics_sitenote_note":"","_exactmetrics_sitenote_category":0,"footnotes":""},"categories":[9],"tags":[],"class_list":["post-38409","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-evenimente"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/38409","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/13"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=38409"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/38409\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":38430,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/38409\/revisions\/38430"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/38410"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=38409"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=38409"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/mnlr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=38409"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}