Evocare Edgar Papu – 25 de ani de la moarte

La 30 martie se împlinesc 25 de ani de la moartea marelui cărturar român Edgar Papu (1909 – 1993). Muzeul Național al Literaturii Române omagiază personalitatea acestuia printr-un eveniment numit „Între sincronism și protocronism”, la sediul din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe). Invitați sunt acad. Eugen Simion, prof. univ. dr. Mircea Martin, m. c. al Academiei Române, prof. univ. dr. Liviu Papadima, prorector al Univ. București, prof. univ. dr. Carmen Mușat, conf. univ. dr. Paul Cernat, Valentin Ajder, director al Editurii Eikon, Vlad-Ion Pappu și dr. Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România.

Eseist și critic literar român, profesor universitar, ales membru post-mortem al Academiei Române în 2006, Edgar Papu este considerat unul dintre cei mai importanți comparatiști români postbelici, autorul unor studii de literatură universală și teorie literară și „părintele protocronismului românesc” modern, după Hasdeu („Etymologicum magnum Romaniae”) și Densușianu („Dacia preistorică”). Protocronismul vine din gr. protos – primul și chronos – timp. Este „un curent de idei care urmărește să pună în valoare anticipările creatoare pe plan universal în domeniul culturii și civilizației, pe care orice popor le poate revendica”, „o constatare de bun simţ, o realitate culturală prezentă în oricare formă de comparatism care admite realitatea evoluţiei paradigmelor culturale de-a lungul istoriei”. Conform acestui curent, continuitatea românească și creștinească pe acest pământ a contribuit definitoriu și primordial la dezvoltarea civilizației europene.

Ultima carte a profesorului Edgar Papu, „Eminescu într-o nouă viziune”, la care a lucrat, aproape orb, până în cea din urmă clipă a vieții sale, a apărut postum la Editura Princeps (Iaşi, 2005), și a fost îngrijită de fiul său, Vlad-Ion Pappu, cu o prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta. Eminescu, despre care Edgar Papu afirma: „Pe plan național, Eminescu se dovedește un exponent nedezmințit al pământului nostru.”

Printre cursurile ţinute în cei opt ani de carieră s-au evidenţiat cel de „Istoria literaturii latine”, cel despre „Lirica italiană a Renaşterii” sau „Teatrul clasic spaniol”. Edgar Papu introduce la seminarii lectura pe roluri a operelor studiate, într-un spectacol cvasi-teatral susţinut de către tineri actori, fapt ce i se va reproșa în denunțurile „colegiale”.

La 15 decembrie 1961 este arestat, fiind acuzat de „înaltă trădare” și condamnat la opt ani de închisoare. I se confiscă averea și face închisoare la Bacău în grajdurile din apropierea orașului. După eliberarea sa, în 1964, duce o viață de om marginalizat, nemaifiind primit la Universitate sau în vreun alt loc de muncă, aşa că se vede nevoit să accepte colaborări fără drept de semnătură. În asemenea condiții va lucra la traducerea „brută” a „Infernului” din Divina Comedie. Tot în regim de colaborare va mai ţine un curs de „Teoria artei” la Institutul de Arte Frumoase sau de „Teoria spectacolului” la IATC şi va conferenţia frecvent la Universitatea Populară (Sala Dalles), până în 1988. Edgar Papu a fost supus unui adevărat linșaj pe termen lung, de cele mai multe ori cei care îl executau fiind total lipsiți de orice cunoștință asupra operei și valorilor exprimate de marele gânditor. La 25 decembrie 1989 încredinţează spre publicare cotidianului „România liberă” poemul „Semenilor mei” (compus în anii de detenţie), dar este refuzat. La 30 martie 1993 se stinge din viaţă la Bucureşti.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Vă așteptăm cu drag!